Vadim Babenko, un antreprenor din Ucraina, a fost nevoit să plece în Statele Unite, după ce separatiștii pro-ruși i-au luat cu asalt orașul natal Debalțeve. I-a scris o scrisoare deschisă președintelui rus Vladimir Putin, în care-l întreba „dacă știe ce fac insurgenții lui în Ucraina?”. Un interviu de Dmitri Volcek de la serviciul rus al Europei Libere.
Vadim Babenko: „Când a intrat miliția, trădătorii de pe-aici imediat au strigat imediat: „Iată, acesta ține cu Ucraina!”. Au venit cei de la comandamentul militar și au scos totul din magazin. Și-au luat ce era mai de preț, iar din ce a mai rămas, diverse cereale și alimente, au dat și oamenilor. Acum, în unul dintre magazine e un punct de ajutor umanitar al republicii populare Donețk.
Deviza celor din Republicile populare Donețk și Luhansk este: dacă ai ceva bun de luat – ești „clientul” nostru. Mulți au avut de suferit, chiar și cei care-i susțineau. Am cunoscut o antreprenoare care-i aștepta cu sufletul la gură. Și au venit. S-a întâmplat același lucru ca și în cazul meu: i-au luat totul din casă, au urcat-o și pe ea în autobuz și au plecat.”
Europa Liberă: Ce s-a întâmplat cu casa Dvs.?
Vadim Babenko: „În casa mea stă brigada internațională nr. 15, numele de război al comandantului este „Abhaz”. Au tupeul să mă sune, trădătorii locali le-au dat numărul meu de telefon. Sună, întreabă unde-s lingurile, furculițele. Au dat de mine și pe rețelele de socializare, îmi mulțumesc pentru casă, zic că le plac condițiile de trai.
Susțineam Ucraina foarte activ, am fost pe Maidan. Când forțele militare ucrainene au fost în oraș, îi ajutam cu ce puteam. Acasă la mine trăiau ofițerii batalionului „Poltava” și „Kievskaia Rusi”. Pentru asta acum plătim prețul.”
Europa Liberă: Cine v-a turnat? Vecinii?
Vadim Babenko: „Un angajat din magazinul meu, a lucrat pentru mine zece ani, un moșneag alcoolic. Imediat când au intrat, și-a pus o basma albă ca un jandarm de pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a spus că „Vadik e prieten cu soldații ucraineni!”. Au reușit să-mi arunce și niște armament în magazin, l-au scos din subsol de față cu toți, au arătat patru mitraliere, o grenadă. De fapt, n-am avut nimic. Căutau motiv.”
Europa Liberă: Trupele ruse mai rămân în oraș sau au plecat încă în februarie?
Vadim Babenko: „Nu prea poartă semne distinctive, cum a fost pe vremuri. Sunt cazaci. Au împărțit orașul între ei. Acum câteva zile, a fost un schimb de focuri la un punct de control. A murit unul de-al lor. La început ne gândeam că a fost grupul nostru de diversioniști, dar s-a aflat că acești cazaci venetici n-au putut împărți ceva la o beție cu cei din republica populară Donețk, au început împușcăturile și cineva a murit.
Trupe regulate ruse nu prea sunt, dar este foarte mult echipament. Au restabilit nodul feroviar, tranzitul. Au conectat localitățile Luhansk și Donețk. Convoaiele ajung la Debalțeve acum și sunt descărcate acolo. Foarte mult echipament este și la periferia orașului. Sunt trei comendaturi, au împărțit orașul. Acum, o parte din Debalțeve este controlat de republica populară Luhansk, iar cealaltă parte – de republica populară Donețk.”
Europa Liberă: Ce aveți de gând să faceți? Vreți să vă întoarceți la Debalțeve?
Vadim Babenko: „Nu vreau să mă întorc acolo. Îmi este greu să stau în apropiere de cei care credeau că armata ucraineană viola și ucidea oameni nevinovați. Cred că imediat cu plecarea rușilor, totul se va termina și vor fugi toți separatiștii pro-ruși. Țineți minte cum a fost la sfârșitul anilor ’80, când polițaii de pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial încă erau judecați? Chiar și în orașul nostru s-a întâmplat, pe când eram copil. Acel om deja a îmbătrânit, dar KGB-ul l-a găsit. Îi vor judeca și pe aceștia. Cred că toți vor răspunde.
