Guvernul american, prin Programul Compact, finanțează în Republica Moldova nu numai modernizarea a zece sisteme de irigare, dar și modernizarea mentalităților – mai precis îi învață pe fermieri cum să colaboreze şi să gestioneze singuri asociaţiile de consumatori de apă pentru irigare şi, ulterior, cum să caute finanţări pentru investiţii post-recoltare. Un reportaj de la Pârâta şi Coşniţa, raionul Dubăsari, despre avantajele şi provocările asocierii.
La sistemul de la Coşniţa, raionul Dubăsari, din stânga Nistrului, care iriga în trecut o suprafaţă de 2.800 de hectare, lucrările de modernizare sunt în ultima fază. Aici sunt reabilitate două staţii de pompare şi au fost construite alte două noi. În total, reţeaua se întinde pe 85 de kilometri. Tot echipamentul a fost trecut, în 2013, din gestiunea Agenţiei Apele Moldovei în cea a asociaţiei consumatorilor de apă pentru irigare.
Odată cu această schimbare, proprietarii de terenuri agricole speră că preţul la apă va scădea şi apa va fi gestionată mai raţional. În trecut, povestesc fermierii, apa ajungea mai greu la ei sau erau cazuri când rău-platnici primeau apă, în timp ce ceilalţi se rugau de funcţionari să le deschidă şi lor robinetul.
Lucrările de la sistemul de irigare de la Coşniţa, Dubăsari
După ani în care a muncit în Rusia la construcţii, Ghenadie Leagul din Părâta a revenit acasă şi încearcă să facă agricultură performantă. Are în proprietate zece hectare de pământ, pe care cultivă atât legume, cât şi o livadă de mere. Este adeptul asocierii ţăranilor şi explică de ce, în opinia sa, este bine ca asociaţiile să gestioneze sistemele de irigare:
„E mult mai bine decât eram cu Apele Moldovei, fiindcă avem costuri mai mici la irigare şi singuri gestionăm sistemul, ne putem implica în procesul de lucru al sistemului, adică suntem la curent cu tot; depinde tot de noi, nimeni nu poate să vină să se implice să ne dea apă, să nu ne dea, sau altceva. E foarte bun lucru”.
Semion Papuc, un alt producător de la Pârâta, spune că deocamdată asociaţia se ţine pe entuziaşti, iar majoritatea proprietarilor de terenuri din regiune aşteaptă ca statul să vină să le rezolve problemele.
„Moldoveanul acesta al nostru e cam greu să-l organizezi. Ni-i forte greu să susţinem organizaţia, că oamenii nu plătesc cotizaţia, nu înţeleg încă ce este asta. Asociaţia se ţine pe vreo şase agenţi economici. Ne e foarte greu, anul acesta neavând parale, aşteptăm să ne dea guvernul subvenţiile, să susţinem şi asociația, că e de azi pe mâine săraca”.
Un alt avantaj al gestionării sistemelor de irigare prin intermediul asociaţiilor, mai spun fermierii cu care am vorbit, e că membrii îşi pot stabili singuri tariful la apă şi pot livra volumele de care are nevoie fiecare producător agricol.
Potrivit directorului executiv al Fondului Provocările Mileniului Moldova, Valentina Badrajan, trecerea managementului sistemelor de irigare de la Agenţia Apele Moldovei către asociaţii a fost o condiţie a Guvernului SUA. Au fost create nouă astfel de asociaţii, fiind instruiți fermieri cum să gestioneze aceste sisteme. În ciuda acestei condiţii a donatorului, afirmă Valentina Badrajan, a existat o rezistenţă din partea instituțiilor statului.
În opinia lui Sergiu Iuncu, directorul Proiectului tranziţia la agricultura performantă din cadrul Programul Compact, reabilitarea sistemelor de irigare a trezit interesul oamenilor de afaceri pentru agricultură. În unele regiuni preţul terenului agricol a crescut, în altele – antreprenorii au cerut conectarea la sistemele de irigare. Pentru ca investiţiile să fie durabile, tot prin intermediul Programului Compact, fermierii pot lua credite pentru procurarea echipamentelor de irigare sau a frigiderelor. Membrii asociaţiei de la Coşniţa au spus că au profitat de această oportunitate.
Pe lângă Programul Compact, Banca Mondială încearcă să-i determine pe agricultori să coopereze, mai ales la etapa post-recoltare – adică pentru achiziţionarea unor linii de sortare şi a depozitelor frigorifice. Fermierii cu care am stat de vorbă recunosc că e o misiune dificilă, dar nu imposibilă.
