Cinci ani după dispariția pedagogului și a violonistului român Ștefan Gheorghiu, încă unul tinerii pe care i-a descoperit la apogeul carierei sale, George Tudorache, confirmă intuiția maestrului, intrînd în semifinalele Concursului Reine Elisabeth de la Bruxelles și culegînd cu această ocazie o apreciere deosebită din partea criticii belgiene.
De la Ilian Gârneț, românul din R. Moldova, premiat la ediția din 2009 a celebrului concurs, și despre care presa belgiană scria că este o prezență „suprinzătoare”, „întotdeauna în corzi”, nu s-a mai vorbit despre violoniștii români cu atîta entuziasm de mai bine de un deceniu. Soprana Teodora Gheorghiu, cu un perfect onorabil loc patru, în anul 2004, a fost ultimul nume românesc auzit în acest context, în care în 1937, printre laureații primului concurs s-a aflat și o violonistă română... Lola Bobescu.
Cu o zi în urmă, cotidianul La Libre Belgique semnala că „Românul George Tudorache, în vîrstă de 27 de ani, primul violonist al Orchestrei Filamonice Regale din Liège (OPRL) va fi vedeta serii. Bine susținut de [pianistul] Thomas Hope, el expediază piesa lui Vykintas Baltakas cu aplomb, fără să aibă aerul de a intra în ea, la fel ca și sonata lui Ysaÿe, care nu capătă accente personale decît începînd de la sarabandă, poetică, condusă cu extremă finețe, înaintea unui final mortal, nu întotdeuna foarte curat, dar eficace. Sonata lui Poulenc [a fost] un moment de fericire, cu sonorități vii și colorate, cu ironie fantască, povestind unui public încîntat o istorie cu totul proaspătă. În ce privește a doua interpretare a zilei a Variațiunilor Carmen de Waxman, ele s-au scăldat într-o muzicalitate binevenită, pînă la secțiunea finală, nestăvilită, strălucitoare, generoasă, ca dintr-un foc.”
O altă cronică a primei seri-recital din semifinala în care George Tudorache a cîntat alături de alți 23 de aleși dintre cei 62 în competiție în sferturile de finală, a apărut pe un portal flamand. Criticul îi aduce aceleași elogii, dar cu o notă de mustrare pentru execuția, apreciată ca imperfectă, a piesei finale, Variațiunile Carmen. Dar, vorbind de interpretarea Sonatei de François Poulenc, același critic scria: „... am simțit ce formidabil muzician se află pe scenă. Cîntă cu mult rafinament, culoare, imaginație... Bravo!”
George Tudorache, născut în Romînia, în 1987, a început să studieze vioara de la cinci ani, iar mai tîrziu a lucrat cu marele pedagog care a fost Ștefan Gheorghiu (el înșuși elev al lui George Enescu și al lui David Oistrah), profesorul atîtor remarcabili violoniști români de clasă internațională. între ei, Mihaela Martin, laureată în ediția 1980, și din anii '90 de nenumărate ori membră a juriului, este din nou, zilele acestea, unul din „judecătorii” concurenților.
George Tudorache a fost admis în toamna anului 2007 la Conservatorul Național Superior de Muzică și Dans de la Paris, în clasa unui distins violonist francez, Jean-Jacques Kantorow, și a bulgarului Svetlin Roussev, cel din urmă concertmaestru în Orchestra Filarmonică a Radio France.
După ce a cîștigat o serie de concursuri în Franța, George Tudorache a fost remarcat și a avut șansa să cînte ca solist cu Orchestra Simfonică din Londra, Orchestre de Paris, Orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii franceze, Orchestra Națională a Capitoliului din Toulouse ș.a.m.d. Parcursul său l-a condus ca prim violonist în Orchestra de Cameră a Noii Europe și în Orchestra Laureaților Conservatorului, înainte de a deveni concertmaestru la Liège.
Sîmbătă 14 mai, George Tudorache va interpreta în a doua sa prestație în semifinală Concertul pentru vioară și orchestră nr. 3 în sol major KV 216 de Mozart, în compania Orchestrei Regale de Cameră a Walloniei, sub bagheta lui Paul Meyer.
În finală vor concura pentru premii 12 violoniști, iar concertul primilor trei laureați ai Concursului Reine Elisabeth va avea loc la 13 iunie, cînd soliștii vor fi acompaniați de Orchestra Filarmonică Regală din Liège, dirijată de Christian Arming, chiar formațiunea lui George Tudorache, căruia nu i se poate ura, desigur, decît mult succes.
