În anul 2000 ziarul „Neue Kronstädter Zeitung” a publicat un amplu interviu cu Fritz Cloos, atunci în vîrstă de 91 de ani, intitulat „Forţa democraţiei constă în forţa personalităţii”. În calitatea sa de martor direct, Cloos rememorează o serie de evenimente ale secolului 20 şi se prezintă ca actor politic activ pentru înfăptuirea idealurilor social-democraţiei.
Faptul că a activat în tinereţe în cadrul mişcării naziste, devenind unul dintre protagoniştii principali ai propagandei naţional-socialiste în rîndurile etnicilor germani din România, supuşi, în anii 1930 şi 1940, unui proces sistematic de îndoctrinare ideologică, este descris de Cloos ca rezultatul unei orbiri de moment. Forma nazismului propagat de către Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc German (NSDAP) al Grupului Etnic German din România (GEG), care între anii 1940-1944 devenise singura organizaţie politică reprezentativă a minorităţii naţionale germane, este descrisă de către Cloos drept o formaţiune mai tolerantă decît cea condusă de Hitler, lipsită de rasism şi anti-semitism. Cei care susţin contrariul, spune tot el, dau dovadă de „rea voinţă”, sunt „lipsiţi de caracter” şi de „stil”, iar, pe de altă parte, manipulează faptele istorice după bunul lor plac, în conformitate cu anumite „clişee la modă”.
Dincolo de legende biografice
Asta susţine un personaj care după înfiinţarea, în 1932, de către Fritz Fabritius a Mişcării naţional-socialiste de autoajutorare a germanilor din România (Nationalsozialistische Selbsthilfebewegung der Deutschen in Rumänien – NSDR), a preluat conducerea organizaţiei muncitoreşti (Selbsthilfe Arbeitsmannschaft – S.A.). În 1934, Cloos este numit Gaujugendführer (şef regional al tineretului), iar un an mai tîrziu liderul tineretului german din România.
Din motive tactice, Fabritius a schimbat, în 1933, denumirea partidului în Mişcare naţională de reînnoire a germanilor din România (Nationale Erneuerungsbewegung der Deutschen in Rumänien - NEDR). Un an mai tîrziu, partidul a fost interzis, ca de-altfel şi celelalte organizaţii de extremă dreapta din România.
O fracţiune radicală care s-a desprins de organizaţia lui Fabritius a înfiinţat, în 1935, Partidul Popular German din România (Deutsche Volkspartei in Rumänien – DVR), în care Fritz Cloos a jucat un rol cheie. În perioda aceasta, el a fost de cîteva ori în Germania, unde a interiorizat nu numai ideologia nazistă, dar a devenit şi colaborator al serviciului secret.
În septembrie 1940, procesul de lichidare şi unificare forţată a tuturor organizaţiilor germane din România s-a încheiat, conducerea fiind preluată de un partid totalitar unic, NSDAP al GEG, în frunte cu Führer-ul local, Andreas Schmidt (1912-1948?).
În această perioadă, Cloos face o carieră spectaculoasă, preluînd funcţii politice şi organizatorice importante în cadrul partidului NSDAP, devenind şeful organizaţiei Muncitorimea Germană din România (D.A.R. - Deutsche Arbeiterschaft Rumäniens) care avea peste 20.000 de membri.
La un miting al D.A.R. din Reşiţa, în 1944, Cloos a ţinut o cuvîntare belicoasă în care foloseşte întreaga gamă a propagandei urii, afirmînd între altele:
„O chestiune e sigură. Evreii ştiu de 2.000 de ani ce vor. În ultimele două secole s-au apropiat cu paşi mari de ţelul lor politic, preluarea conducerii lumii. Acum trebuie să decidem. Popoarele şi ţările plutocrat-democratice conduse de evrei s-au pus în slujba statului sovietic internaţionalist care în conflictul de faţă a preluat funcţia de avangardă, pretinzînd că doreşte o unificare a tuturor proletarilor din lume, promiţîndu-le salvarea. [...] Evreul se află la începutul şi la sfîrşitul acestei ciume mondiale. Nu există o ţară pe globul acesta în care aceste elemente dizolvante să nu-şi fi băgat degetele murdare pentru a declanşa o revoluţie prin care să-şi impună propriile interese.”
(Va urma)
