În direct de la Riga o analiză, la încheierea summitului UE al Parteneriatului Estic, de Rikard Jozwiak, corespondentul special al Europei Libere în capitala Letoniei.
Spre deosebire de summitul Parteneriatului Estic din 2013, care a declanșat criza din Ucraina, după ce fostul președinte al țării a sabordat un acord pentru relații mai apropiate cu Bruxelles-ul, summitul care s-a încheiat vineri 22 mai este improbabil să mai trimită asemenea șocuri pe continent. În schimb, reuniunea din capitala Letoniei a pus în lumină o nouă diviziune în Europa, una care se manifestă chiar între cei șase așa-numiți „parteneri europeni” ai Uniunii.
De o parte a liniei de diviziune se află Georgia, Moldova și Ucraina, care au semnat practic tot ceea ce Uniunea Europeană a propus sub auspiciile programului Parteneriatului Estic. Principalele plîngeri ale acestor trei foste state sovietice s-au referit la ceea ce ele consideră lipsa de ambiție a Bruxelles-ului de a le propulsa spre o mai mare integrare în UE.
De cealaltă parte a liniei se află Belarus, Armenia și Azerbaidjan, care au bombănit în mod repetat în ajunul și în cursul summitului de la 21-22 mai, pe tema formulărilor referitoare la anexarea ilegală de către Rusia a Crimeei și a limbajului folosit în cazul regiunii separatiste Nagorno-Karabach, care stă în inima dezacordului dintre Baku și Erevan.
Într-un moment grăitor, spre încheierea summitului, Donald Tusk, președintele polonez al Consiliului European a vrut încheie o sesiune plenară adormită de capete de guverne și să aprobe Declarația comună a reuniunii. Ambasadorul Azerbaidjanului a obiectat, însă, spunînd că Baku nu va semna Declarația, dar fără să dea vreo explicație.
Tusk l-a chemat pe ministrul de externe azer, aflat în acel moment la o întîlnire separată cu președinte Letoniei și pe Ilham Aliev, președinte Azerbaidjanului, rămas acasă. După aproape o oră de întîrziere, Baku a aprobat în cele din urmă textul, punînd capăt mini-dramei.
Între timp, Belarus și Armenia, care întrețin ambele relații strînse cu Moscova și sînt membre ale Uniunii Economice Euroasiatice condusă de Kremlin, au obiectat față de limbajul Declarației în relație cu ocuparea de către Rusia a Crimeei, pe care o majoritate a națiunilor membre ale ONU o consideră ilegală.
În final, Declarația a enunțat că „Uniunea Europeană” – nu participanții la summmit – consideră anexarea rusă a Crimeei drept „ilegală”. În următoarele zile nu este exclus ca atît Azerbaidjanul, cît și Belarus să-și publice propriile interpretări ale Declarației, chiar dacă ambele au semnat-o.
Georgia, Moldova și Ucraina au avut și ele nemulțumiri despre text, dar numai în ceea ce privește absența asigurărilor despre o mai mare integrare a lor în UE, inclusiv formulările despre așteptata liberalizare a vizelor în zona Schengen, anul viitor. Dar, în interpretarea evenimentelor din Crimeea și pe alte teme, cele trei țări au fost pe aceeași undă cu Bruxelles-ul.
Cum comenta un diplomat UE: „Ele vor să fie mai europene decît înseși membrele Uniunii Europene”.
În acest sens, s-a pus întrebarea dacă nu ar fi fost mai logic să se țină un summit numai cu Georgia, Moldova și Ucraina, care au semnat toate Acordul de Asociere cu UE. Oficialitățile Uniunii au respins ideea, spunînd că programul Parteneriatului Estic nu este unul identic pentru toți, ci mai curînd asemănător unui menu „a la carte”, din care fiecare partener poate alege și angaja tipul de relație pe care îl dorește cu Bruxelles-ul.
Dar discuțiile contradictorii în direcția unei diviziuni vor crește ca intensitate, pe măsură ce cei șase parteneri apar să se împartă în mod crescînd în echipe de cîte trei.
La ora viitorului summit al Parteneriatului Estic, probabil în jur de 2017 și, cel mai probabil, la Bruxelles, ucrainienii și georgienii s-ar putea să călătorească deja fără viză în capitala Belgiei, așa cum pot deja moldovenii. Iar piețele acestor trei țări ar putea să fie integrate atunci cu cea a Uniunii Europene. Acestea sînt perspective la care ceilalți trei parteneri estici nu pot decît să viseze.
