„În Europa legea e lege, oamenii sunt oameni”

După ce au ajuna la concluzia că recomandările pentru reforme făcute diplomatic ani la rând de către Uniunea Europeană uneori sunt ignorate de către guvernarea de la Chișinău, donatorii și partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova transmit mesaje tot mai dure, justiția și administrația publică fiind piatra de temelie pentru toate sectoarele. Despre reforme pe înțelesul omului simplu discutăm la acest sfârșit de săptămână.

Recent, șeful delegației Uniunii Europene la Chișinău, Pirkka Tapiola, a vorbit despre evoluția relațiilor moldo-comunitare la capitolul reforme. Diplomatul european a spus că succesul reformei depinde de satisfacția oamenilor față de actul de justiție, de încrederea pe care o au ei față de acest sector. Reformele despre care vorbesc cei de la guvernare nu sunt pentru Europa, ci necesare cetățeanului.

Este convingerea doamnei Ana Rotaru, profesoară din satul Călimănești, raionul Nisporeni.

Ana Rotaru: „S-au făcut foarte multe lucruri până acum, schimbări se văd, avem speranţa că totuşi se vor mai realiza. Cred că trebuie un pic schimbată mentalitatea păturii de jos, dar și a clasei politice.”

Europa Liberă: În ce sens trebuie să fie schimbată mentalitatea?

Ana Rotaru: „Politicienii să se gândească în primul şi în primul rând la cetăţean, să-i fie respectate drepturile şi să se gândească la prosperitatea întregii ţări. Atunci cetăţenii vor avea încredere în clasa politică şi clasa politică va avea susţinerea oamenilor de rând.”

Europa Liberă: Pentru ca lumea să trăiască în bunăstare, trebuie să existe această modernizare despre care se vorbeşte atât de mult, iar modernizarea înseamnă şi drumuri bune, şi apă, şi canalizare, şi salarii decente, şi locuri de muncă noi deschise. Pentru că încă mai există teama moldovenilor că, dacă nu au un loc de muncă trebuie, să ia calea pribegiei şi să meargă peste hotare să-şi câştige bucata de pâine. Ce trebuie să se întâmple ca aceste lucruri să fie resimţite de cetăţean?

Ana Rotaru: „Nu trebuie să credem în partea materială, să ne implicăm mai mult în proiecte sau în activităţi împreună cu comunitatea, să contribuie fiecare. Atunci când contribuim cu munca, energia, cu gândurile noastre, cred că se vor schimba lucrurile.”

Europa Liberă: Chiar aici în sat aud de la oameni că cei de la guvernare sunt datori, pentru că cetăţeanul şi-a dat votul şi atunci când şi-a dat votul l-a aruncat pentru că a crezut într-o promisiune.

Ana Rotaru: „Această idee e învechită. Nu trebuie să aşteptăm cineva să ne dea, să cadă mană din cer. Trebuie să depunem şi noi eforturi şi, în primul rând, să chibzuim bine pe cine alegem, să alegem la conducere oameni demni, cu verticalitate, cu idei inovatoare.”

Europa Liberă: Există o ruptură între cei de jos şi cei de sus?

Ana Rotaru: „La moment da, e o ruptură adâncă. Pentru că personal am ocazia să mă întâlnesc cu oameni politici, dar unii de la noi, oameni simpli, nu cunosc pe cine aleg la conducere, nu cunosc cine e deputatul cutare, cine este preşedintele raionului, cine şi din care partid ne dirijează. Ei cunosc numai scandalurile care apar la televizor.”

Europa Liberă: Care sunt cele mai discutate subiecte în mediul rural?

Ana Rotaru: „Cazurile de bătăi, de scandaluri, de certuri ca la gura cortului. Acestea sunt discutate şi acuzate de oameni. Ei aşa şi spun: „Dacă ei acolo, sus, cărora le-am dat puterea, sunt bogaţi, au de toate şi nu pot înţelege omeneşte şi nu vor să cedeze nimic, atunci noi ce să facem, cei săraci, care nu avem aproape nimic?”.

Şi eu personal nu prea înţeleg prin ce metode şi cum s-au putut fura aceşti bani de la bănci, să se fure şi să nu se ştie, nici nu se poate descoperi. Oamenii interpretează sub diferite aspecte, pentru că nu ştiu adevărul, multe lucruri sunt secrete şi nu sunt clare pentru ei.”

Europa Liberă: Şi faptul că lumea nu mai are atât de multă încredere în guvern, în Parlament, în Preşedinţie, în instituţiile de drept ale statului decepţionează. Atunci cum să recâştige clasa politică această încredere din partea simplului cetăţean?

Ana Rotaru: „O spun ca simplu cetăţean, ca persoană care nu am nimic, nu demult am ieşit la pensie, am un salariu mizer la şcoală, să dovedească clasa politică actuală, să fie atât de curajoasă şi atât de demnă să caute modalitatea de a reîntoarce aceşti bani şi să fie transparenţă.”

Europa Liberă: Şi dacă e întors acest miliard, credeţi că se recâştigă încrederea? Sau trebuie cineva pedepsit, trimis după gratii?

Ana Rotaru: „Cei care au greşit trebuie pedepsiţi, iar conducerea statului trebuie să se corecteze şi să nu mai repete greşelile comise.”

Europa Liberă: Această dezbinare a societăţii se face mai pronunţată, pentru că o parte din lume vrea ca Moldova să se apropie de Uniunea Europeană, altă parte rămâne la ideea că locul Moldovei este aproape de Federaţia Rusă, împreună cu Federaţia Rusă, în Uniunea Vamală, în Uniunea Euroasiatică, e o scindare pronunţată şi în societate, şi chiar în sat, lumea se ceartă.

Ana Rotaru: „Lumea se ceartă cu privire la problema aceasta, consideră că o parte, care e pentru Est, sunt mai corecţi şi cei care pentru Vest tot corecţi. Dar şi bătrânii au început să se convingă că cei care au aderat la Uniunea Europeană şi se conduc după regulile şi legile europene trăiesc mult mai bine, au nivel de cultură mai ridicat, drumuri mai bune. Bătrânii din Moldova vizitează Europa mai des decât cei de vârstă mijlocie.”

Europa Liberă: Merg în vizită la copii?

Ana Rotaru: „Merg în vizită de parcă se duc la borş la bunica. Aceasta mă bucură, înseamnă că oamenii totuşi vor descoperi lucrurile şi vor putea avea un cântar, vor vedea care e adevărul. De multe ori spun că ceea ce arată la televizor sunt minciuni, dar când se duc şi văd cu ochii lor atunci se conving că acolo totuşi e mai bine, în Europa legea e lege, în Europa oamenii sunt oameni, toţi sunt amabili, de parcă ar fi fraţi. Cred că aceasta va schimba mentalitatea moldovenilor.”

Europa Liberă: Dar chiar şi în Parlament partidele de stânga, în anumite cazuri, au argumente că partidele pro-europene au compromis ideea de eurointegrare, ideea de reformă.

Ana Rotaru: „Partidele de stânga sunt foarte agresive şi se străduie să găsească pete pe soare ca să ponegrească ideea de eurointegrare, dar oricum mulţi oameni îşi pun întrebarea: „Bine, vreţi voi să ne duceţi spre Rusia, dar ce ajutor ne dă Rusia de 20 şi ceva de ani? Ce ne dă

Rusia?”. Nu numai că ne şantajează cu embargourile la produse, dar pedepsesc oamenii care i-au slugărit şi au robit la ei, pentru o rublă în cruce sunt nevoiţi să stea acasă, pentru că le găsesc diferite motive, ba că nu au un document, ba altul.

Mulţi îşi schimbă părerea despre ideea de a merge cu Rusia. Majoritatea, care este pentru Rusia, consideră că acolo au făcut bani. Partea aceasta a societăţii, care au câştigat un pic de bani şi şi-au făcut gospodărie, consideră că acolo e mai bine.”

Europa Liberă: Dar iarăşi e un paradox: câştigă bani şi în Rusia, este adevărat, dar copiii îi trimit la învăţătură tot în ţările Uniunii Europene. Câştigă bani acolo şi vin şi fac reparaţii tot în stil european.

Ana Rotaru: „Se duc în Rusia şi fac bani şi oricum, când au nevoie de ceva, pleacă nu numai cu copiii, nu numai cu stilul european pe care îl avem în casele noastre. Chiar maşină mai bună aduc din Germania sau din altă parte, să fie mai puternică, mai trainică, mai rezistentă ş.a.m.d. Oamenii nu se duc în Rusia pentru bani mai mulţi ca în Europa, ei recunosc că mai puţini bani câştigă în Rusia decât în Europa.

I-am întrebat: „De ce vă duceţi totuşi în Rusia?” - „Pentru că acolo eu pot da mită dacă încalc legea pentru a mă angaja la lucru. Dar în Europa trebuie să cunosc limba”. Frica pe oameni îi ţine închingaţi, frica de a depăşi bariera limbii.”

Europa Liberă: Există complexul inferiorităţii şi teama că, dacă merge într-un stat din Uniunea Europeană, trebuie să respecte legea, trebuie să se comporte aşa cum se comportă un cetăţean civilizat?

Ana Rotaru: „Există aşa ceva, toţi recunosc. Da, într-adevăr, acestea sunt problemele cele mai grave, pentru că în Europa nu poţi mitui un poliţist, nu poţi trece vama ilegal, acolo nu se permite. Dar în Rusia, dacă e haos şi nu se respectă legea, se simt un pic în apele lor, cu toate că nu acceptă atunci sunt pedepsiți, când sunt prinși cu nişte lucruri care nu se permit conform legilor ruseşti, el se revoltă: „Am dat atâtea mii. M-a prins pe stradă, m-a deportat”. Când sunt deportaţi, parcă au mort în casă.”

Europa Liberă: Moldova de corupţie poate să scape, mai ales de corupţi?

Ana Rotaru: „Nu cred că degrabă.”

Europa Liberă: Cum se explică că acest flagel s-a înrădăcinat atât de mult?

Ana Rotaru: „Fiindcă dăm toţi mită, peste tot. Te duci la medic şi, ca să nu stai în rând, dai 10-25 de lei, cu toate că medicul nu cere. Ca să fii un pic mai înainte, mai în frunte, să se vadă copilul mai în faţă la şcoală, vorbeşti cu profesorul într-o parte. Toţi dăm mită şi spunem: „Dar cei cinci lei, cei zece lei?”. Aceasta deja se transformă în deprindere. Şi dacă în Italia era cea mai mare corupţie, ţin minte filmul „Caracatiţa” cu Cattani. Moldovenii cred că au întrecut şi italienii, pentru că mult mai mult suntem corupţi, începând de la talpă până sus.”

Europa Liberă: Se zice că peştele se strică de la cap, se curăţă de la coadă. Dar cei care reprezintă clasa politică trebuie să fie modele pentru cetăţeanul simplu, dacă un politician este integru moral, e cu mâinile curate, cum se mai zice în Republica Moldova, lumea vrea să-i urmeze exemplul.

Ana Rotaru: „Ca pedagog, vreau să menţionez că în ultimii ani tare multe cad pe umerii pedagogilor, chipurile, nu ne facem datoria, nu facem educaţie. Dar, într-adevăr, în societate lipsesc exemplele, personalităţile pe care să le urmăm, care pot fi consideraţi patrioţi, îi doare inima pentru statul acesta. Astfel de exemple nu sunt şi ar trebui politicienii să se străduie.

Discutam cu cineva că ar fi bine să li se facă şi lor un cod, când intră în Parlament, trebuie să respecte nişte reguli, să fie trecut prin filtru, ca el să nu aibă pete din urmă. De jurat pe Biblie pot jura aproape toţi.

Trebuie controlată biografia de când e născut, ce a făcut, ce succese a avut, cum a dobândit averea. Dacă au muncit şi au obţinut averea, şi-au făcut o casă bună nu e nimic

ilegal, un business cât de mic sau mare, dar făcut pe cale legală, prin munca lui, nu e nicio problemă. Dar atunci când se ajunge, cum se discută acum că un parlamentar la 30-35 de ani e milionar sau multimilionar, deja se pune semnul întrebării: cu câte mâini a lucrat domnul acesta?!”

Europa Liberă: Şi dacă deocamdată lipsesc aceste modele de politicieni în Republica Moldova, sondajele de opinie arată că mulţi dintre cetăţeni au încredere şi îl simpatizează cel mai mult pe liderul de la Kremlin, pe Vladimir Putin, el este cotat cu cea mai mare încredere şi simpatie din partea respondenţilor BOP-ului.

Ana Rotaru: „Nu din cauza faptelor bune. Cred că mai multă lume simpatizează forţa, tăria lui de caracter cu care merge peste oameni. La moldoveni încă mai există o simpatie pentru oamenii autoritari, care pot domina societatea, care pot impune frică.”

Europa Liberă: Aceştia sunt şi dictatori, dar lumea vrea să trăiască şi în libertate.

Ana Rotaru: „Da, aceştia sunt dictatori. Nu ştiu de ce moldovenii îl simpatizează pe Putin. Pentru ce îl putem simpatiza? Pentru războaiele pe care le provoacă, la noi, am fost martori, acum la ucraineni, ameninţă Ţările Baltice. Nu aş spune că are calităţi pozitive şi pentru că este un om cult, deştept, ştie multe limbi, nu pentru aceasta, numai pentru că duce războaie. Cred că suntem şi noi un pic războinici, dacă preţuim această calitate, de aceea şi preţuim aşa persoane care intră în conflicte cu alţii şi zic: „Bravo, măi, că acesta a dovedit’.”

Europa Liberă: Şi viitorul Republicii Moldova se vede clar la orizont, ce se va întâmpla în următorii patru, zece ani.

Ana Rotaru: „În următorii patru ani cred că vom bate pasul pe loc. Nu mergem mai departe până nu se vor rezolva problemele grave, să se

liniştească masele, demnitarii să recâştige demnitatea sau onoarea în faţa poporului. Nu ştiu de ce la noi e tradiţia aceasta, cu rădăcini ca la caracatiţă. Chiar să vină şi mai tineri, care nu au fost în politică, cei care au fost fac în fel şi chip, se intersectează, îi învaţă, şcoala e tot a celor care au fost. Nu văd deosebire între politicienii care au fost pe vremea comuniştilor şi politicienii de azi, e tot aceeaşi corupţie.”

Europa Liberă: Politicienii îşi pun întrebările pe care vi le puneţi dumneavoastră, doamnă profesoară?

Ana Rotaru: „Cred că nu. Ei îşi pun problema cât mai mulţi bani să adune la bancă ori să scoată din ţară, să nu mai ştie nimeni unde sunt aceşti bani, să-şi facă cât mai multe acareturi, să-şi aranjeze cât mai bine familia, ei nu duc socoteala banilor. Cine are o mie de lei nu ştie cum să o împartă, dar lor le e totuna, nu se gândesc să acorde un ajutor, să mărească pensiile. Dacă ar mări pensiile, dacă s-ar crea nişte locuri de muncă, dacă s-ar face dreptate, buchea legii să stea în capul mesei, atunci cred că vor căpăta cât de cât încrederea.”

Europa Liberă: Deci, în patru ani nu. În zece ani?

Ana Rotaru: „Dacă vor începe de acum, încet ca melcul, dar oricum zece ani e o perioadă destul de lungă. Cred că s-ar putea face multe lucruri pe calea integrării europene. Dacă nu ne integrăm în Uniunea Europeană, nu ieşim din mocirla aceasta.”

Europa Liberă: Deci, Moldova trebuie să fie ajutată de cineva sau se poate chiar ea şi cetăţenii ei să se ajute?

Ana Rotaru: „Singuri nu vom putea să ieşim din mocirlă. În primul rând, nu suntem atât de bogaţi şi nu avem toate cele necesare. În al doilea rând, nu avem clasă politică. Şi în alt treilea rând, nu e coeziune dintre noi, nu e solidaritate în societate. Poate va fi pe parcurs, dar trebuie să fim uniţi, avem nevoie de ajutor de la America, de la Europa, numai nu din Rusia. Mă rog, dacă i-ar lăsa inima, dar să ne lase în pace să ne decidem încotro şi cum să facem.

E normal ca între ţările vecine să fie o înţelegere şi linişte. Atunci când e linişte, şi relaţiile sunt mai bune, şi ţara se dezvoltă. Mulţi despre deportări şi foamete spun: „Eu nu eram pe atunci”. Bine, tu nu ai fost,

dar au fost bunicii, străbunicii, rudele, nu ţi-e inima friptă, nu te gândeşti că au suferit? Şi dacă vom apleca capul, putem mai greu să o ducem că atunci, în două minute cu o bombă ne omoară ca pe nişte muşte.

Nu ar trebui să aplecăm capul, e greu, dar să suportăm şi să mergem înainte, câte un pas, câte doi pe an, dar totuşi trebuie de mers înainte, în genunchi, ne sculăm şi iarăşi pornim. Altfel nu ajungem nicăieri, vom rămâne aici, dar vom rămâne robi, mai rău cum am fost. Am impresia că peste 10-15 ani nu vom avea popor, nu vom avea moldoveni.”

Europa Liberă: Satele se pustiesc. Chiar şi aici sunt case lăsate.

Ana Rotaru: „Cine rămâne în ţară? Bulgarii, găgăuzii, ruşii. Se va numi Moldova, dar vom căuta moldovenii cu lumânarea. Dacă pleacă majoritatea, îşi iau familia, uită de rădăcini. Care şi-a luat familia şi nu au părinţi în viaţă, nici nu mai vin acasă.”

Europa Liberă: Chiar nu credeţi că din milionul de cetăţeni moldoveni plecați peste hotare ar putea să revină şi acasă o parte din ei?

Ana Rotaru: „Cred că generaţia mai tânără, dacă va aduna o sumă de bani, poate să se întoarcă să facă investiţii, o mică afacere în Moldova. Dar cei care s-au dus de peste 20 de ani deja putem spune că şi-au trăit jumătate de viaţă acolo. Au dat de bine, s-au acomodat, s-au integrat, au obţinut cetăţenie, şi-au făcut case, averi, şi-au aranjat copiii şi clar că deja nu se pot despărţi de copiii lor de acolo. Dar tineretul sper că se va întoarce. La Călimăneşti avem exemple frumoase, băieţii tineri nu prea au umblat peste hotare, dar dacă muncesc... Este pământ, sădesc livezi, plantează vii care într-adevăr le aduc o bunăstare, sunt gospodari. Cred că se va întoarce tineretul, un pic mai greu, dar va veni.”

***

Că simplul cetățean nu mai înțelege nimic din ceea ce se întâmplă în câmpul politicii pare să fie unica certitudine a acestor vremuri zbuciumate. Ludmila Buliga, și ea profesoară la școala din satul Călimănești, spune că deși nu este ușor să aduci bunăstarea, prosperitatea în țară și în casa fiecărui cetățean, Moldova totuși merge pe calea cea bună.

Ludmila Buliga: „Drumul pe care merge Moldova cred că este corect, drumul european, cum am pornit, aşa şi mergem. Greutăţi sunt multe, dar sperăm că le vom învinge.”

Europa Liberă: Și care sunt greutăţile care îl fac pe omul simplu să piardă din încredere?

Ludmila Buliga: „În sate mulţi nu înţeleg multe lucruri, fiindcă nu citesc, nu au informaţia corectă, au păreri greşite şi nu au încredere în drumul european, sunt contra. De aceea pun piedici.”

Europa Liberă: Dar argumentele celor care spun că Moldova trebuie să se apropie de Rusia sunt mai convingătoare? Ce înţelege săteanul din Moldova se apropie de UE şi Moldova vrea să rămână aproape de Federaţia Rusă?

Ludmila Buliga: „Apropierea de UE înseamnă că tineretul va avea permise de circulaţie peste hotare pentru a studia în ţările străine şi să se întoarcă în Moldova, să contribuie la ridicarea economiei, ţara să fie mai dezvoltată. Dar să rămână cu Rusia, cum spun ei, sunt păreri fiindcă aşa au fost obişnuiţi, cineva să ne conducă, să ne înveţe, să nu mai fim independenţi, cineva să ne tot ducă de cap, cum a fost şi până acum.”

Europa Liberă: De ce moldoveanului îi place să aibă un preşedinte tătuc?

Ludmila Buliga: „Cred că aşa a fost din moşi, strămoşi, cineva să-l ducă de cap. Moldoveanul munceşte, dar nu a fost obişnuit singur să se conducă, numaidecât trebuia cineva să-l conducă, să-l înveţe, cu toate că e un popor foarte harnic. Dar sperăm că totul se va schimba.”

Europa Liberă: De aici şi acest rezultat care se atestă în sondaje de opinie, că moldovenii ar avea mai multă încredere şi îl simpatizează pe Vladimir Putin, liderul de la Kremlin, şi nu pe politicienii din ţara lor.

Ludmila Buliga: „În Rusia îl susţin pe Putin militarii care au primit apartamente. Am avut ocazia să discut cu persoane venite din Rusia şi spun că lumea de rând este foarte dezamăgită şi au pierdut toată încrederea în Putin, nu mai este cum a fost odată.”

Europa Liberă: Dar moldovenii îl simpatizează.

Ludmila Buliga: „Dacă politicienii noştri rezolvă toate problemele pozitiv, cred că se va schimba părerea.”

Europa Liberă: Dar modele de politicieni deocamdată nu prea are cetăţeanul de aici.

Ludmila Buliga: „Sperăm că vor fi.”

Europa Liberă: Cum trebuie să fie un politician model? Ce calităţi ar trebui să aibă?

Ludmila Buliga: „În primul rând trebuie să fie cinstit, să ţină la popor şi să se gândească la viitorul ţării, la tineret. Să aibă tineretul unde lucra, dacă va fi de lucru şi remunerat bine, atunci tineretul va rămâne şi va fi şi în Moldova bine.”

Europa Liberă: Lupta împotriva corupţiei are şanse?

Ludmila Buliga: „Trebuie să fie dusă în continuare.”

Europa Liberă: În percepţia dumneavoastră, ce înseamnă să se lupte împotriva acestui flagel? Ce rezultate aşteptaţi dumneavoastră, dar şi sătenii de aici, astfel încât să recâştige încrederea în cei care trebuie să facă dreptate – magistraţii?

Ludmila Buliga: „Lupta împotriva corupţiei înseamnă toţi să fie cinstiţi, începând de la vlădică până la opincă – şi judecătorii, şi medicii, şi profesorii, în toate domeniile toţi să fie cinstiţi. E greu, dar sperăm că totul va fi bine.”

Europa Liberă: De ce ziceţi că e greu?

Ludmila Buliga: „Flagelul acesta are rădăcini vechi. Toţi sunt prieteni, corupţi, vorba ceea, corb la corb nu-şi scoate ochii, o mână spală pe alta, de atâta e greu, dar sperăm că va veni o rândunică care va aduce primăvara şi la noi. Cred că lumea se va trezi totuşi, vor face comparaţie, vor judeca şi vor înţelege că nu mai este bine cum a fost, fiindcă istoria nu se întoarce, nu se poate repeta.”

Europa Liberă: Dumneavoastră, profesoară, cum îi explicaţi lui moş Ion, mătuşii Maria, care sunt beneficiile din partea Estului şi cele din partea Vestului?

Ludmila Buliga: „Dacă ne referim doar la drumurile bune, toate ajutoarele le primim din Uniunea Europeană, fondurile nenumărate, lumea speră să trăiască mai bine, dar trebuie şi noi să ne gândim la aceasta. Din Rusia nu prea se aude să primim ajutor şi folos, numai cu vorba, dar cu fapta nu se vede. Cred că fapta face mult, nu numai vorba. Lumea stă cu frică că suntem aproape de Ucraina, Doamne fereşte, nu cumva să vină şi la noi, avem Transnistria, tot Rusia ne-a împărţit ţara şi nu se mai ştie dacă se va reunifica vreodată.”

Europa Liberă: O idee care să solidarizeze Republica Moldova poate apărea în societate?

Ludmila Buliga: „Cred că da. Dacă se unesc toţi şi luptăm pentru ţărişoara aceasta.”

Europa Liberă: Moldoveanul e luptător, e protestatar sau mai degrabă aşteaptă de la cineva să i se dea?

Ludmila Buliga: „Înainte era mai luptător. Ar fi bine să ne mai trezim, să ne gândim la viitorul nostru, singuri să facem ca ţara noastră să fie mai prosperă, noi putem.”

Europa Liberă: Dacă moldoveanului i s-ar da undiţa şi nu peştele, s-ar schimba atitudinea lui, ar fi mai responsabil?

Ludmila Buliga: „Undiţa şi nu peştele? Trebuie să se schimbe ceva, altfel nu se poate, doar istoria merge înainte, nu înapoi.”

***

Haralambie Batog reprezintă mediul de afaceri. El spune că și oamenii de afaceri se roagă pentru bunăstare, iar Uniunea Europeană este singurul organism care garantează această bunăstare. Dar până acolo mai e o cale lungă, constată interlocutorul meu.

Haralambie Batog: „Cu cine n-ai vorbi momentan, omul se duce la gândul că în ţară lucrurile nu merg aşa cum el le înţelege şi fiecare caută unde să se alieze, care curent în societate e mai activ sau care ar putea să-i dea şi lui câştig de cauză.

Majoritatea au votat pentru integrarea europeană şi nu s-au uitat cine e pe listă, pentru că au sperat că cei de la guvernare vor face ceea ce cetățenii intuiesc. Dar dacă PLDM şi PD spuneau în campania electorală că vor face alianţă cu comuniştii, vă asigur că votul era răsturnat şi nu mai ajungeam la guvernul acesta minoritar. Şi de atunci e ruptura aceasta, conflictul acesta dintre viziunea societăţii, societate care deja s-a maturizat, moldovenii au ieşit în faţă, încep să-şi asume responsabilitatea, pentru că votările anterioare nu arătau că gândirea colectivă e capabilă să scoată hotărâri care le vizează soarta.

Multă lume vota în neştire sau ca ceva în plus, ascultând vecinul. De data aceasta oamenii votează conştient şi conştient insistă ca agenda lor să fie tradusă în viaţă, nu ceea ce fac guvernanţii. Guvernanţii, de regulă, rămân în urmă de agenda poporului.”

Europa Liberă: Ce şi cine poate să unească oamenii şi în jurul unei idei?

Haralambie Batog: „Dacă ne orientăm la parcursul Ţărilor Baltice, atunci chiar din start toate partidele au votat integrarea europeană fără rezerve. La noi s-a găsit loc pentru Dodon sau Usatîi, sau altcineva. Nu vorbim de persoane, dar vorbim că e posibil aşa ceva. Pereţii cetăţii noastre au fisuri şi acolo numaidecât este băgat unul dintre aceştia care le sparge. Nu am întărit de jur împrejur pereţii cetăţii, nu-i avem. Dacă am fi avut un preşedinte ales de popor...”

Europa Liberă: Nu vorbim despre „dacă”, vorbim despre ce poate urma, astfel încât lumea să zică: „Ne consolidăm în jurul acestei idei, acestei persoane”?

Haralambie Batog: „Ne consolidăm, dar lumea nu admite falsul. Clasa politică joacă după regulile lor, e un proces care îi vizează, dar poporul rămâne pe dinafară. Şi atunci diferenţa aceasta joacă și festa.”

Europa Liberă: Ce înseamnă interesul statului?

Haralambie Batog: „Interesul statului eu aşa îl văd: noi ne tragem din lumea sovietică, din lumea rusească, am mers întotdeauna spre Rusia, acum, când un moment a slăbit presiunea rusească, noi am luat calea firească spre Occident. Integrarea europeană, toţi acolo gândesc mai întâi despre statul lor, vorbesc în toate despre interesul statului.”

Europa Liberă: La ce se reduce astăzi interesul statului în Republica Moldova?

Haralambie Batog: „Din partea guvernanţilor sau din partea noastră?”

Europa Liberă: Şi a unora, şi a altora.

Haralambie Batog: „Interesul este ca noi să ne refacem, să folosim timpul acesta favorabil, atâta timp cât Rusia s-a împotmolit în Ucraina şi atâta timp cât doamna Merkel ne aşteaptă acolo. Dânsa a zis că Germania va investi în Moldova mari sume de bani. Dar eu înţeleg că

europenii nu realizează cui să-i dea. Mai mult decât atât, jaful bancar a generat mai departe dezbinare, găgăuzii deja vor să-şi facă o bancă aparte, nu vor să mai pună banii împreună cu noi.

Şi acum eu, şi mulţi ca mine, care judecă, înţelegem că se descompune statul nostru şi ieşim pe baricade, pentru că nu e firesc să nu gândeşti integru lucrurile. Dacă ar fi fost un preşedinte ales, ar fi fost responsabil şi intervenea. Avem dictatul partidelor, dar trebuie să fie un om integru, un preşedinte care simte, îl doare şi nu poate face rău propriului popor.”

Europa Liberă: Era un slogan al Consiliului Europei – „Unitate prin diversitate” şi foarte multă lume vorbea cu simpatie la adresa Republicii Moldova, că sunt atâtea minorităţi şi pot convieţui în armonie. Și dacă dumneavoastră constatați acum: Găgăuzia cu mofturile ei, Transnistria cu ambiţiile ei, ce mai rămâne şi cum se coagulează unitatea?

Haralambie Batog: „Cu stupoare îl ascultam pe domnul Formuzal care spunea că voia să înveţe găgăuzii limba română, dar nu aveau învăţători. Şi întreb conducătorii noştri: „Fraţilor, dar de ce nu aţi putut dumneavoastră să plătiţi pentru aceasta salarii de cinci, şapte sau zece mii de lei, pentru că este în interesul nostru? Şi dacă aţi fi angajat acolo nişte învăţători din ai noştri...”.

Eu ştiu practica sovietică, când o rusoaică învăţa elevii în clasă, îi făcea ruşi. Tot aşa, dacă ar fi fost o moldoveancă cu o vână în gât şi ar fi învăţat găgăuzii şi bulgarii, mulţi ar fi învăţat limba română, limba moldovenească, aşa cum o înţeleg ei şi ar fi devenit cetăţeni loiali, pentru că ne dezbină limba. Dar nu s-a făcut aceasta. Şi mă întreb care sunt politicile acestui stat, dacă aşa lucruri importante le scapă din vizor? Dacă le-am fi eliminat, am fi avut o unitate şi am fi ajuns la o Moldovă care s-ar fi consolidat.”

Europa Liberă: În ce condiţii pot să apară aceste premise ca să se clădească unitatea?

Haralambie Batog: „Sunt necesare măsuri şi politici clare îndreptate spre consolidarea, edificarea statului. Spre exemplu, acest Dodon care circulă ca la el acasă spre Rusia şi divizează, introduce elemente de separatism numai ca el să iasă în faţă, de ce nu este arestat? Legea, autorităţile sunt obligate să reacţioneze, dar nu reacţionează nimeni. Şi în societate se acumulează energie de repulsie. Au trecut 25 de ani şi am ajuns la aceeași stare, Voronin iarăşi e la putere şi trebuie să luăm lupta de la început.”

Europa Liberă: E totul pierdut?

Haralambie Batog: „Nu înţeleg de ce ar trebui să mor tot pe timpurile lui Voronin, de ce trebuie să stea zeci de ani la putere? Omul acesta propagă standardele dezvoltării noastre.”

Europa Liberă: Domnule Batog, el este ales de electorat.

Haralambie Batog: „Da, fraţilor, dar mai există şi presiunea intelectului. Mie personal îmi este ruşine, pentru că am impresia că cei din Europa mai mult decât noi văd rezolvarea situaţiilor noastre...”

Europa Liberă: Haralambie Batog se mândreşte că e cetăţean al Moldovei?

Haralambie Batog: „Deja nu. Am rude în Italia, Portugalia, Spania, Germania şi la început nu am vrut să merg cu ei pentru că am zis că rămân aici, că neamul nu se împrăştie. Dar deja mă bate gândul că trebuia să iau altă hotărâre. Am trei băieţi care au crescut şi încep să mă părăsească, şi îmi vorbesc lucruri care mă dor: „Tată, nu ai reuşit să ne construieşti ţara în care vrem să trăim” şi nu am ce le răspunde.”

Europa Liberă: Dar vă construiţi o casă.

Haralambie Batog: „O construiesc și s-ar putea să rămân la bătrâneţe în ea singur. Dar o construiesc pentru că aşa moldoveanul îşi termină viaţa...”