Şase din zece chişinăuieni care utilizează transportul public preferă să circule prin oraş cu maxi-taxiurile, o treime aleg troleibuzul şi doar 5 dintr-o sută - autobuzele de rută. Aceste date se conţin în Strategia de transport a municipiului Chişinău, aprobată anul trecut, în care se constată o scădere dramatică a fluxurilor de călători de pe rutele de troleibuze şi autobuze, gestionate de întreprinderile municipale.
Cursele private de microbuze sunt preferate de orăşeni pentru frecvenţa mai mare, viteza deplasării şi reţeaua mai extinsă faţă de rutele de troleibuz sau autobuz.
Dezvoltarea reţelei de transport cu microbuzul, constată unii experţi, a dus şi la aglomerarea în trafic, crearea de ambuteiaje, reducerea siguranţei în trafic şi poluarea mediului.
Anul trecut, pe fundalul unei greve a șoferilor de maxi-taxi care cereau majorarea prețurilor de călătorie, autorităţile s-au angajat să dezvolte reţeaua de transport ce include maşini de mare capacitate – troleibuze și autobuze. Microbuzele urmând să facă legătura suburbiilor cu orașul și să circule prin cartierele mărginașe.
În consecință, au fost anulate câteva rute de maxi-taxi, ce dublau rutele de troleibuz, și modificate traseele la altele. Reforma anunţată însă nu a fost dusă la capăt deoarece parcurile urbane de autobuze şi troleibuze nu dispun de suficiente maşini pentru a prelua tot fluxul de călători de pe microbuze.
O altă provocare pentru transportul public este accesibilitatea din punctul de vedere al preţurilor biletelor/ abonamentelor. De ani buni parcurile urbane de autobuze şi troleibuze lucrează în pierdere, fiind subvenţionate de municipalitate. Actualele preţuri sunt prea mici, fiind de două-patru ori mai mici decât costurile reale. În acelaşi timp, transportul public este în sine un serviciu social. Cum faci ca acesta să fie modern, comod şi accesibil?
Una dintre soluțiile discutate este parteneriatul public-privat, când întreprinderile private preiau unele rute de autobuze. Această formula ar scăpa capitala de zisele rable depășite, neprietenoase cu călătorii, dar şi cu ambianţa unui oraş pretins european, al cărui edili, de altfel, nu renunță la visul de a reface rețelele de tramvai.
