L-am ascultat deunăzi pe premierul Chiril Gaburici şi am rămas o vreme cu privirea pierdută în gol. Chestia e că premierul a vorbit despre revelaţiile sale. El a spus: „M-am ciocnit de ceea ce se numeşte birocraţie şi rezistenţa sistemului, de oameni care sînt în funcţii nu ca să facă bine, dar ca să aibă grijă ca nimic să nu se schimbe. Oameni, care în loc să facă ceea ce este corect, pot să-ţi explice într-un număr foarte mare de pagini de ce acest lucru nu este posibil…”
M-au tulburat revelaţiile premierului Gaburici, stimaţi ascultători. M-au răvăşit. Păi, numai gîndul că răulenii au funcţii importante te poate timora pe vecie. Iar şi mai grav e că premierul pare şi el copleşit de forţa sistemului birocratic. Pesemne, abia acum, de pe piscurile puterii, el îi vede puterea.
Să remarcăm şi faptul că premierul a spus că va insista, că va cere demisii. Dar va reuşi oare? Dacă omul din vîrful maşinăriei statale e năucit de forţa birocraţiei autohtone, mai e în stare el să modifice ceva? Nu ştiu.
Lucrurile sînt oarecum ciudate, stimaţi ascultători. Căci nu este oare sistemul acesta birocratic şi ostil reformelor o parte a sistemului statal condus acum de premier? Este! Toată armada asta de funcţionăraşi care se complac în inerţie e subordonată, pe hîrtie, parlamentului şi guvernului. Şi cine mai poate să-i pună la respect pe aceşti cinovnici care îl sperie pe ditamai premierul ţării? Habar nu am.
Domnul Gaburici a ajuns premier şi a descoperit oameni cu funcţii care fac lucruri rele. E ca şi cum funcţia sa nu ar avea nici o legătură cu funcţiile răulenilor. Dar cum au ajuns răulenii aceia în funcţii importante? Cine le-a oferit posturile? Sau poate ei au cîştigat într-o competiţie cinstită?
Să vedem acum dacă eforturile domnului Gaburici vor avea rezultate. Dar îmi este frică să nu rămînă răulenii în funcţii pentru totdeauna, pe cînd premierii vor veni, vor avea revelaţii, şi vor pleca învinşi de sistem…
