Consuela Tamazlîcaru este născută la 8 octombrie 1984, în raionul Ocniţa. Absolventă a facultăţii de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării a Universităţii de Stat din Moldova. Din aprilie 2007 până în decembrie 2011 a fost reporter în cadrul emisiunii “Bună Dimineaţa” la Postul Naţional de Televiziune Moldova 1. În 2013 - 2014 a activat în calitate de producător al emisiunilor realizate de reţeaua de televiziuni locale Canal Regional (www.canalregional.md). Actualmente este masterandă la ULIM, Facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Jurnalism.
LUNI
Ziua de luni am început-o îngrozită de faptul ca trebuie să vorbesc despre mine. Mai exact, despre ceea ce fac. Or eu nu fac, vorba poetului: „... nimic grav, nimic impunător.” Aveam odinioară, ca şi fiecare dintre voi probabil, iluzia că pot schimba lumea. Găsisem şi un model, un reper la care obişnuiam să mă raportez… Numele sau este Nicolae Lupan şi e jurnalist, e talentat, e fără două feţe şi… daţi un search pe google!
Se pare însă că tinereţea e unicul defect care trece prea repede… ;) Astăzi mă maturizez. Învăţ, încet şi incert încă să fac faţă banalităţilor astea simple: cum e cu achitatul facturilor, răbdarea în trafic, birocraţia la fiece colţ, miliardul din care vedem doar zerourile şi… sinceritatea. Sinceritatea de a începe o confesiune săptamânală cât mai obiectivă, adică cât mai detaşat cu putinţă.
Asta poate pentru că şi vouă, asemeni mie, vi se întâmplă ca, atunci când citiţi presa online, în afară de site-urile de referinţă pe care vi le recomand: Europa Libera, Huffington Post sau Observatorul Cultural, să trageţi cu ochiul, mai volens-nolens şi spre cancanuri colorate cu personaje pestriţe.
De aici deduc că, atunci când suntem prea invincibili şi lustruiţi în public, o facem şi din dorinţa ascunsă de a ţine sub lacăt vulnerabilitatea din viaţa privată!
MARTI
Şi astăzi merg la facultate. Ca în fiece zi, la ULIM, de prin octombrie. Pentru că mama m-a învăţat să învăţ. Şi bunica, şi naşa, şi mătuşa… Învăţătoare toate. Şi… eu continuu sa cred în asta. Aşa, fără vreo probă anume. Precum continui să crezi în Dumnezeu, chiar dacă uită să-ţi dea vreun semn!
Nu prea i-a ajutat pe ai mei nici orele petrecute în bibliotecă, nici carţile citite, nici paradigmele idealiste care nu puteau fi demonstrate. Acu’ vreo douăzeci şi ceva de ani protestau în Piaţa Marii Adunări Naţionale nu pentru ca era vreun trend, ci pentru că aveau convingeri. N-au adunat averi, n-au construit palate.
Un vechi proverb zice ca unii copii îşi trăiesc viața repetând şi multiplicând greşelile părinţilor. V-am zis ca merg la facultate, nu…?! ;) Şi, Doamne, cât de mult îmi place! :)
MIERCURI
Mă prezint la ore cu tenacitatea unui începător. Sunt masterandă. Ştiu că acest background în Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Jurnalism îmi va prinde bine. Dna Ludmila Tihonov ne vorbeste despre comunicarea interculturală. Analizam felul în care interactionează oamenii: prin limbaj verbal, non-verbal, cu întregul arsenal de mimică şi gesturi…!
Ce viata complicata mai e şi asta! Încercam sa-nţelegem cum putem să interacţionăm cu japonezii, de exemplu, şi descoperim de cele mai multe ori că aici, acasa, fie în politică, administraţie publică, învăţământ sau medicina, AI NOŞTRI se fac a nu ne înţelege… ;)
Deocamdată nu-mi doresc mări îndepărtate, ţări străine şi zări albastre, deşi mă bucură fiece reuşită a basarabenilor talentaţi împrăştiaţi prin lume. Astazi am decis să dau un vot de încredere ţării mele! Nu, nu vreunui sistem ci, mai degrabă puţinilor profesori, medici, jurnalişti, vâzători, jurişti, antreprenori în care entuziasmul nu a încetat să mai pâlpâie. Mă bucură nespus să ştiu că frate-miu, Marius, scriitorul Vladimir Besleagă, activistul Oleg Brega ori cuplul de cineaşti Vatamanu-Margineanu nu şi-au propus să emigreze încă … ;)
JOI
O zi care începe tradiţional cu o ceaşcă de cafea, poate continua cu un prânz mai copios şi, dacă ar fi voia mea, s-ar încheia neapărat cu sarmale… Sau lasagnia, sau ciocolată, sau… orice alt deliciu culinar memorabil pentru papilele mele gustative. Mănânc mult şi cu pofta! Mai ales, atunci când gătesc alţii… :).
Bucătaria e unul din domeniile la care nu mă pricep. Nu sunt bună nici la sport, nici la povestit pe la colţuri, nu obişnuiesc să-mi dau prea multă importanţă şi… deocamdată nu m-am lecuit de naivitate! :) În schimb am în spate câteva lecturi mai mult sau mai puţin pretenţioase, o curiozitate înnăscută, mă găsiţi la cinema sau prin sălile de teatru.
Aplaud de cele mai multe ori. Recunosc, nu chiar tot ce văd îmi place. Am fost crescută însă cu ideea că munca trebuie răsplătită şi continuu să cred asta. Şi mai cred că oricând o poţi lua de la zero, atunci când întâlneşti oamenii potriviţi, iar ceea ce faci te reprezinta şi îţi place.
De fapt, despre asta e vorba… Ceea ce fac acum e un manifest! Continuaţi să credeţi! Înainte de toate, în voi înşivă! Vor trece şi alegerile astea locale, Chiril Gaburici va mai chema bloggerii la vreo aniversare, iar la Teleradio Moldova lucrurile… oare au vreo sansa sa se schimbe… ? ;)
VINERI
Consulat, acte, Skype, Berlin, Mariana, radio … Şi toate într-o singură zi! Una care nu se mai sfârşeşte. O zi plină în care descopăr şi … mă redescopăr.
Nu ştiu cum se face că trăiesc zile în care îşi găsesc locul şi visele dintotdeauna, şi prieteniile de-o viaţă, şi plimbările lungi, şi… speranţa zilei de mâine… Sunt şi zile pustii, în care nici Saramago, Blaga ori Stănescu nu te mai pot consola. Şi atunci intervin serialele. Nu, nu mai sunt la moda telenovelele lacrimogene! Caut acţiune pe muchie de nerv, cuvânt ferm rostit, personaje desprinse din cruda realitate… Americanii se pricep la asta!
Astăzi e vineri şi sunt norocoasă. Reuşesc să combin şi cititul, şi serialele. Am avut o săptămână nici prea-prea, nici foarte-foarte… Au fost şi zâmbete, am şi plâns de vreo două ori…
Nu aştept week end-ul. Îl las să vină timid, nechemat, agale, asemeni unui bărbat de care îţi place, dar căruia nu i-ai spus încă… ;).
