În perspectiva asocierii politice şi a integrării economice cu UE, dar mai ales după embargourile impuse de Rusia, tot mai mulţi fermieri au înţeles că trebuie să-şi modernizeze întreprinderile pentru a face faţă noilor provocări. Au început să caute oportunități de finanţare, dar s-au ciocnit de o situaţie în care băncile dau mai greu împrumuturi şi cer mai multe garanţii.
Prima opţiune care vine în mintea fiecărui fermier sau om de afaceri doritor să investească în agricultură este creditul de la băncile comerciale.
Aşa a procedat şi Alexandru Arsenie, din satul Popeasca, raionul Ştefan Vodă, care avea nevoie de bani pentru a planta viţă de vie, soiuri de masă. Chiar dacă zice că creditele sunt scumpe în Republica Moldova, a contractat unul, pentru că nu avea altă soluţie:
„Procentul mai ales pentru agricultură este foarte mare. Dacă în proiecte mai sunt unii care ajută şi dau 9%, atunci băncile dau cu 21-23%. Asta trebuie să vinzi nu ştiu ce, probabil că aur, ca să poţi întoarce înapoi la bancă, dar numai nu în agricultură, mai ales dacă plantezi ceva multianual - vii, livezi – pentru care trebuie să investeşti minimum cinci ani ca mai apoi să obţii roadă, să începi a activa şi să întorci banii”.
Alexandru Arsenie povesteşte că apelează des la bănci şi de fiecare dată trebuie să convingă aceste instituţii că este de bună credinţă. El spune că aceste reguli ar putea fi simplificate, dacă s-ar implica conducerea de vârf a ţării.
După împrumut la bancă a ajuns şi Ion Gaber din Sadova, raionul Călăraşi, care cultivă de doi ani căpșuni şi pruni pe o suprafaţă de aproape 9 hectare. Fermierul are 31 de ani şi a revenit nu demult în ţară după un timp în care a lucrat în Portugalia. El povesteşte că a căutat diferite oportunităţi, inclusiv printre programele finanţate de organizaţiile internaţionale. Până la urmă a optat pentru un împrumut acordat de Programul Compact al Guvernului american, cu care şi-a procurat o uscătorie de prune.
„Întâi am fost la bancă, banca mi-a dat câteva propuneri. Eu am studiat toate ofertele pe care mi le-au dat şi am ales Programul Provocările Mileniului fiindcă a fost mai convenabil pentru mine. În primul rând, procentul este dublu dacă iei bani din fondul băncii. În al doilea rând, nu dau perioadă de graţie foarte mare, poate acolo până la trei luni, se cere gaj mult mai mare”.
Ion Gaber afirmă că posibilităţile actuale de creditare sunt insuficiente pentru agricultori, ţinând cont de interesul sporit al fermierilor, dar şi de accesibilitatea redusă.
Totodată, făcând o comparaţie cu Portugalia, el admite că parte din vină o au şi unii producători agricoli din Republica Moldova, care nu sunt la fel de responsabili ca şi cei europeni şi uită, uneori, să returneze banii împrumutaţi. De aceea, spune el, e firesc ca banca să se asigure că vor fi recuperaţi banii.
Programul Compact al Guvernului SUA, la care a apelat Ion Gaber, se bucură de succes printre producătorii agricoli pentru că oferă împrumuturi mai ieftine decât cele ale băncilor, spune Sergiu Luchiţa, specialist în activitatea privind accesul la finanţare în agricultură.
El afirmă că acum mare parte din cereri sunt solicitări pentru construcţia de depozite frigorifice, după care urmează linii se sortare, ambalare, uscare, iar asta înseamnă că oameni de afaceri au început să gândească în perspectivă.
Avantajul împrumuturilor oferite de Programul Compact, mai zice Sergiu Luchiţa, e că în cazul procurării de echipamente oferă scutire de TVA şi taxe vamale.
Potrivit lui Sergiu Luchiţa, problema accesibilităţii creditelor este una istorică şi nu e caracteristică doar agricultorilor.
„Se impune o abordare complexă a studiului accesului la finanţare şi această abordare ar trebui să rezolve problemele care s-au rezolvat în anumite perioade. Trebuie de identificat dacă au fost rezolvate până la sfârşit sau nu. Şi de văzut ce mai urmează a fi făcut din toate punctele de vedere”.
În opinia economistului Viorel Chivriga creditele pentru agricultură nu sunt avantajoase pentru că e un sector riscant, dependent în totalitate de capriciile naturii, de lipsa asigurării, de conjunctura de pe piaţa internă şi cea externă, dar şi fenomene răspândite despre care se vorbeşte cu jumătate de gură, cum este corupţia şi birocraţia.
