Vineri şi-a dat demisia premierul Chiril Gaburici. Viitorul băncilor din care au dispărut sume uriaşe rămîne învăluit în ceaţă. Scenariul sumbru pe care îl configuram încă în martie începe să se materializeze.
Mi-e teamă că povestea banilor furaţi din bănci va rămîne în coadă de peşte, la fel cum a rămas nedezlegat misterul vînătorii din Pădurea Domnească. După moartea lui Sorin Paciu în Pădurea Domnească au trecut suficiente luni, dar nimeni nu a fost declarat vinovat şi băgat în puşcărie. Mi se pare că şi povestea cu băncile începe să intre într-un con al incertitudinii şi al tărăgănării. Unde sînt vinovaţii de dispariţia banilor? Cîne sînt ei şi cum sînt pedepsiţi de puternica justiţie moldovenească? Ceea ce vedem deocamdată este că unul dintre bănuiţi vrea să devină primar al oraşului Orhei.
Dacă nici de această dată nu vor fi băgaţi în puşcărie vinovaţii, şi se pare că nu vor fi, e cazul să ne gîndim serios la plecarea din ţară. Nu glumesc. Nu toţi pot însă să evadeze.
Mă tem că peste o vreme bătrînii ar putea să nu-şi mai primească pensiile modeste. Asta ar fi o catastrofă adevărată. Ce vor face pensionarii dacă criza economică va lua amploare şi îi va lipsi de pensii? Îi vor ajuta cei care au ciordit paralele din bănci?
Peste două luni, statul Republica Moldova va împlini 24 de ani. 24 de ani nu e chiar un fleac. Şi ce am construit noi în toţi acesti ani? Ce am realizat? Mai nimic. Am făcut un fief al hoţiei şi al corupţiei fără frontiere. Asta e realizarea noastră sigură. Aici s-a furat şi se mai fură ca-n codru. Aşa că peste două luni să sărbătorească cine vrea. Eu unul mai bine citesc o carte de beletristică pe 27 august.
