Undeva în largul coastelor britanice, la vest de Scoția, cîteva insulițe pietroase acoperite de ierburi veșnic verzi adăpostesc o populație infimă. Și un fel de viață în care izolarea permite o libertate uitată.
Pe insula Canna, de pildă, cei 26 de locuitori n-au nevoie de pază și lacăte. Casele și magazinele sînt tot timpul deschise. Banii se lasă pe raftul de pe care ai luat marfa. Un polițist vine de două ori pe an din Scoția vecină dar n-are altă treabă decît să verifice starea semnelor de circulație, pe drumuri aproape neatinse de circulație. Asta pînă săptămîna trecută.
Pentru prima oară în istoria insulei, după mai bine de 1000 de ani de viață atestată, s-a înregistrat un furt. Cineva a luat fără să plătească mai multe legături de morcovi. Unii au dat vina, în glumă, pe iepurii care stăpînesc pajiștile insulei. Louitorii au fost intervievați de echipe de televiziune, s-au plîns de stricarea vremurilor și, cu ocazia asta, lumea a aflat cîte ceva despre viața insulei. Minune mare, nimeni nu are telefon mobil. Zona nu e acoperită de furnizorii de semnal. Asta a șocat. Așadar, se poate trăi fără mobil! Și chiar fără Internet.
Există rețea, localnicii n-au timp de așa ceva și, dacă au nevoie, folosesc computerele din muzeul local, dealtfel deschis tot timpul. Cîțiva foști locuitori s-au retras în Scoția, dar alții vor să vină. Există o listă de așteptare cu 400 de doritori dar localnicii nu s-au decis încă: e bine sau nu să îi lase să vină?
Mai ales acum, după apariția primului furt, opinia publică locală, formată din 26 de suflete, e împărțită în două tabere: conservatori și reformatori. Încă nu sînt două partide dar, după cîte se pare, politica a debarcat pe insula Canna.
