O moldoveancă stabilită de mai mulţi ani într-o ţară occidentală s-a întors recent în Patrie împreună cu fiul ei mic. Bucuria generată de reîntîlnirea cu rudele a fost însă niţel umbrită de o mărturisire a copilului occidentalizat. Întrebat cum i se pare Moldova în raport cu ţara în care trăieşte acum, copilaşul a spus-o pe şleau: „Aici pute!”
Fireşte, putem să nu băgăm în seamă ceea ce a spus un copil. Putem să zicem că el e naiv şi a ignorat o sumedenie de lucruri frumoase ale Moldovei. Şi totuşi faptul că lui de la bun început i-a sărit în ochi, mai exact în nas, mirosul urît al Chişinăului ar trebui să ne îngrijoreze.
Nu-mi face mare plăcere să vă spun, stimaţi ascultători, că mirosul pestilenţial, căruia îi venise de hac actualul edil acum cîţiva ani, a revenit în capitală. Cel puţin Botanica de Jos e învăluită din ce în ce mai des de o putoare care te poate lesne ameţi. O fi sursa aceeaşi staţie de epurare care ne-a otrăvit ani de zile? O fi altceva? Asta nu ştiu.
Dar cert e că băieţelul sosit de pe alte meridiane are dreptate. Aici din nou pute. Pute de parcă nu am avea suficiente probleme, de parcă nu s-ar fura ca-n codru, de parcă nu ar mărşălui pe toate coclaurile corupţia. La cîte probleme avem, asta ne mai lipsea, să ne învăluie mirosul pestilenţial…
