Rusia a avertizat Moldova împotriva a ceea ce Moscova numește obstrucționarea rotației militarilor ruși din regiunea transnistreană. Potrivit agenției ruse Interfax, avertismentul este cuprins într-o declarație făcută de Ministerul de externe rus după întâlnirea de la 24 iunie de la Moscova dintre vicepremierul moldovean Victor Osipov și vice-ministrul de externe rus Grigori Karasin. Potrivit sursei citate, oficialul rus a atenționat Moldova „asupra tot mai deselor incidente în care (Moldova) recurge la pretexte aberante pentru a obstrucționa rotația planificată a militarilor ruși […] din Grupul Operativ de Trupe Ruse și din contigentul de pacificatori ruși”. Corespondenta Europei Libere a căutat sa afle de la Ion Leahu, fost reprezentant al Chisinaului in Comisia Unificata de Control cum se vad aceste avertismente ale Moscovei de la Chisinau.
Europa Liberă: Rusia crede că autorităţile moldovene ar pune piedică rotaţiei militarilor săi aflaţi în regiunea transnistreană. Cum trebuie înţeles acest avertisment care vine din partea Moscovei?
Ion Leahu: „Ca o obrăznicie fără capăt şi fără margini. Problema e că în regiunea transnistreană sunt dislocate două categorii de trupe ruseşti. Prima – forţele pacificatoare, în jur de 382-383 de persoane, care se află acolo în baza acordului din 21 iulie 1992, legitim. Niciun fel de obstacole la rotaţia, la asigurarea, la tot ce ţine de activitatea contingentului de pacificatori la moment guvernul Republicii Moldova nu impune. Este nevoie numai din timp de preîntâmpinat că contingentul, persoanele respective vin, pleacă ş.a.m.d. Toate întrebările se rezolvă.”
Europa Liberă: Dar aceşti militari ruşi care, venind la Chişinău, au luat cale întoarsă din Aeroportul Internaţional, ca să nu ajungă în regiunea transnistreană? Cum trebuie înţeleasă situația?
Ion Leahu: „Aceasta este a doua parte. Acolo mai staţionează şi grupul operativ de trupe ruse, rămăşiţele Armatei a 14-a, care, chipurile, asigură securitatea, protecţia depozitului de la Cobasna. Deci, în conformitate cu art. 4 al acordului din 1992, aceste trupe urmează să fie evacuate, indiscutabil, urma să fie apreciat termenul de evacuare şi modalitatea de evacuare. Lucrurile acestea au fost, în principiu, stabilite, OSCE a format un fond, 15 eşaloane chiar au plecat. În 1999, la Istanbul, a fost semnat acordul cu OSCE privind evacuarea trupelor.”
Europa Liberă: Şi Rusia atunci şi-a asumat angajamente că îşi retrage armata.
Ion Leahu: „Corect. Ea şi-a asumat angajamentul ca în timp de doi-trei ani să fie scoase complet. De aceea, aflarea lor astăzi în Republica Moldova este nu numai nelegitimă, dar contravine statutului de neutralitate al Republicii Moldova, pe care Rusia permanent ni-l pune în cârcă, când vorbim de nişte lucruri legate de NATO, de antrenamente, de Parteneriatul pentru Pace etc., etc. Deci, aceeaşi Rusie, care ne impune să respectăm întocmai articolul Constituţiei cu privire la neutralitate, tot ea să ne interzică, datorită forţei sale, baze militare pe teritoriul Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Guvernanţii de la Chişinău au repetat, cu nenumărate ocazii, despre ilegalitatea staţionării armatei ruse în stânga Nistrului. Dar Federaţia Rusă, care face parte din formatul de negocieri „5+2”, a spus că acest lucru nu se poate întâmpla până nu se decide soarta statutului special al regiunii transnistrene.
Ion Leahu: „Ar fi fost aşa, dacă nu ar fi fost laşitatea mai multor conducători ai Republicii Moldova, care, în primul rând, nu că nu au respectat şi nu au cerut să fie respectate acordurile, dar mai mult ca atât, la 9 martie 2009, la Moscova, tovarăşul Voronin, în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, de comun acord cu Smirnov, liderul transnistrean impostor, şi cu Putin, au semnat un memorandum în care este scris că trupele militare ruse vor staţiona în Republica Moldova atâta timp cât nu va fi soluţionat conflictul transnistrean. Şi evident că într-o măsură oarecare şi Chişinăul are anumite obligaţiuni. În pofida faptului că memorandumul acesta nu a fost trecut prin Parlament, nu e ratificat, totuşi este un document la care se face referinţă.”
Europa Liberă: Şi ce e de făcut în aceste circumstanţe?
Ion Leahu: „În aceste circumstanţe ar trebui de anulat toate documentele gen acest memorandum, de declarat că ele sunt nule, nu au nicio putere politică, juridică, nu au nicio valabilitate în procesul de reglementare. Şi de revenit din nou la două documente de bază – acordul din 1992 şi semnătura ruşilor din 1999 la Istanbul.”
Europa Liberă: Domnule Leahu, dumneavoastră înţelegeţi prea bine, până a fi anulate aceste documente, ele sunt valabile şi trebuie să fie respectate.
Ion Leahu: „Da, într-adevăr aşa este, dar nu ai încotro. Ce ne încurcă nouă mâine să le declarăm nevalabile?”
Europa Liberă: Bănuiesc că în actualele împrejurări este foarte greu ca aceste documente să fie anulate. Eu vă întreb concret: ce trebuie să facă guvernanţii de la Chişinău, în cazul când primesc acest avertisment din partea Rusiei? Pentru că această declaraţie pe care a făcut-o Ministerul de Externe rus vine imediat după întâlnirea pe care a avut-o în capitala rusă vicepremierul moldovean pentru reintegrare, Victor Osipov, şi viceministrul de externe de la Moscova, Grigori Karasin.
Ion Leahu: „Eu înţeleg. Dar totuşi mi se pare că guvernul Republicii Moldova trebuie să continue acţiunile de care a dat dovadă în ultimul timp – relaţiile cu Occidentul şi poziţia fermă care ţine de neadmiterea sosirii ofiţerilor, efectivului în genere, al trupelor ruse în Transnistria prin Chişinău. Odată şi odată ei vor fi impuşi să meargă la anumiţi paşi de cedare, fiindcă nu vor putea interminabil ofiţerii să facă cale întoarsă şi acolo să rămână fără contingent.”
Europa Liberă: Dar atâta timp cât staţionează acest grup operativ de trupe ruse şi contingentul de pacificatori ruşi, trebuie să existe o înţelegere bilaterală cum se procedează?
Ion Leahu: „Desigur că trebuie. Însă problema e în aceea că Federaţia Rusă nu prea se grăbeşte. O mare parte dintre observatori, după ce Kievul a anunţat denunţarea celor cinci acorduri, îndată au presupus că Moscova va fi nevoită să iniţieze negocieri atât cu Chişinăul, cât şi cu Kievul, mai mult cu Chişinăul. Dar totuşi la moment nu am auzit nicio iniţiativă, am auzit numai declaraţii şi, într-o măsură oarecare, ameninţări. Ameninţări mai mult la adresa Ucrainei că vor bloca, poate chiar vor distruge sistemul antiaerian. Dar şi la adresa Chişinăului.”
Europa Liberă: Ce trebuie să întreprindă Chişinăul, astfel încât relaţia bilaterală să nu fie afectată, când e vorba despre aceşti militari ruşi care trebuie să ajungă în regiunea transnistreană?
Ion Leahu: „Aceşti militari ruşi nu trebuie să ajungă acolo. Şi aceasta trebuie să fie clar spus. Încă o dată, poate de zece ori de spus: „Noi separăm contingentul de pacificatori şi contingentul trupelor grupului operativ. Primul este legitim, noi acordăm toată asistenţa şi tot favorul. Cât ţine de al doilea, să negociem termenul de evacuare’.”
Europa Liberă: Deci, vă referiţi la militarii care fac parte din grupul operativ de trupe ruse?
Ion Leahu: „Da.”
Europa Liberă: Aceştia ar trebui să se retragă cu totul?
Ion Leahu: „Aceştia ar trebui să-şi facă bagajele şi să plece de unde au venit, din toată Rusia.”
Europa Liberă: Credeţi că finalul va fi unul fericit?
Ion Leahu: „25 de ani de conflict m-au convins că foarte rar am avut un final fericit. Dar mie îmi pare că situaţia, într-o măsură oarecare, se schimbă. Am văzut că Secretarul Forțelor Navale ale SUA, Ray Mabus, a avut itinerar în mai multe țări, inclusiv la Chişinău. Deja aceasta înseamnă foarte mult. Vizita domnului ministru al Apărării la Bruxelles. Câte ceva se schimbă. Mie mi se pare că acesta este un semnal pozitiv, care ar însemna că SUA, alte cancelarii europene ţin cont de situaţia de la noi şi au venit, o dată în plus, să ne demonstreze că ei nu ne vor lăsa unul la unul cu agresorul.”
Europa Liberă: Dar Rusia în cazul acesta ar putea să-şi arate colţii şi mai tare.
Ion Leahu: „Ar putea. Dar ca să-şi arate colţii pentru Republica Moldova, ea nu are decât să treacă prin Ucraina. Însă Ucraina a demonstrat că deja nu mai este acea Ucraină din primele zile ale conflictului, cu dânsa nu mai poţi să te porţi ca şi cu o forţă neputincioasă. Iată atunci se vor începe într-adevăr negocierile. Mie mi se pare că totuşi conflictul nu trebuie nimănui. Indiferent de declaraţiile pe care le fac unii, şi în special domnul Putin, că el mai pune încă 40 de rachete în situaţia de gardă, dar totuşi mi se pare că ei îşi dau bine seama că nu e cazul de a recurge, de a aduce situaţia la aceasta.”
