Nu ştiu dacă mai există vreo ţară în lume în care absenteismul să fie bălăcărit aşa ca în Moldova. Există doar o sumedenie de cetăţeni străini care nu merg să voteze şi nimeni nu-i face cu ou şi cu oţet, nimeni nu-i numeşte iresponsabili şi nătăfleţi. La noi e altfel. Cei care nu vor să voteze sînt consideraţi vinovaţi de proliferarea răului. Ca şi cum răul s-ar termina imediat dacă ar vota.
Vreau să fac o precizare. Nu sînt un fan al absenteismului, nu cred că ignorarea alegerilor e o soluţie. Îmi displac şi cei care cheamă lumea să ignore alegerile. Dar nici nu văd de ce ar trebui bălăcăriţi şi consideraţi izvorul răului cei care nu merg să voteze.
Aş constata mai întîi că cei care nu vin la alegeri formează de multe ori o majoritate. La Chişinău, duminică, 51% dintre alegători nu au venit la secţiile de votare. Şi ce atitudine adoptăm în raport cu ei? Îi punem pe toţi într-o oală şi îi numim iresponsabili? Dar ştim noi oare motivele care i-au făcut pe aceşti oameni să nu voteze? Mă tem că nici nu ne interesează prea tare explicaţiile lor. Şi e păcat. Mulţi dintre ei ar avea cu ce să se justfice.
Constat, cu regret, că în anii tranziţiei nici nu s-a prea încercat recuperarea cetăţenilor care nu votează. Nu s-a făcut mai nimic pentru ca buletinul de vot să conţină opţiunea „VOTEZ ÎMPOTRIVA TUTUROR”. Or, într-o ţară ca Moldova, asta mi se pare o necesitate stringentă. În schimb, atunci cînd un cetăţean strică buletinul de vot, adică nu vrea să aleagă pe cineva, noi îl persiflăm şi ne minunăm de naivitatea lui. Cu o asemenea atitudine faţă de o parte importantă a concetăţenilor nu întrezăresc nimic bun. E de presupus că absenteismul nu se va termina, ci va deveni şi mai pregnant…
