La fel ca în Grecia, în România sunt mulți oameni care mizează pe ajutorul statului. Cauzele sunt diferite, în România statul comunist oferea locuri de muncă și case, în vreme ce în Grecia rentele s-au dezvoltat mai ales după 1980, pentru sprijinul gospodăriilor, dar și pentru accesul în funcții bugetare, pe bază de nepotism și clientelă politică.
Rentocrația nu aduce niciun fel de beneficii, doar împarte banii din bugetul de stat. Dacă promisiunile pentru cei săraci sunt transmise de o propagandă bine pusă la punct, în ambele țări, banii pe care statul îi împarte nu ajung întotdeauna la cei mai nevoiași.
Spre deosebire de greci, care au fost încurajați să ceară mereu mai mult acces la rentele sociale, românii, a căror pasivitate este cunoscută din istorie, se resemnează mai ușor.
Afacerile cu statul reprezintă un alt punct comun. Un adevărat om de afaceri este, atât în Grecia, cât și în România, cel care are cât mai multe relații la nivel politic.
În România, încet-încet acești oameni de afaceri încep să fie cercetați de procurorii anticorupție la pachet cu politicienii.
În Grecia încă trenează aceste lucruri. Apoi, inginerii și proiectanții buni sunt cei care fac proiectele cele mai scumpe, atât pentru guvern, cât și pentru a folosi bani europeni.
Contabilii cei mai căutați sunt cei care pot concepe circuitele financiare cele mai sofisticate în așa fel încât nimeni să nu le mai poată dezlega vreodată.
În ultimii doi ani înainte de criza care a ajuns în România în 2009, numărul bugetarilor din țară aproape că s-a dublat. Rentele politice au dus țara, la fel ca în cazul Greciei, în pragul colapsului.
În anii de după 2010, când România a adoptat programul de austeritate impus de troică, FMI, Uniunea Europeană și Banca Mondială, rentierii cei mai avantajați au fost clienții politici cu relații la înalt nivel, care au obținut prin intermedierea unor contracte între guvern și firme internaționale, ca Micrsoft, milioane de euro.
În același timp, deși au fost tăiate salariile și pensiile, rentierii din instituțiile statului au continuat să-și păstreze posturile.
Statul rentier lucrează în defavoarea intereselor generale, el răsplătește anumite loialități electorale, amicale sau familiale, dar nu are cu adevărat planuri de viitor.
Salvarea, dacă e necesară, se face pe termen scurt, fără planuri de viitor. Săptămâna trecută, a trecut de Parlamentul din România, noul Cod Fiscal prin care TVA, taxa pe valoarea adăugată urmează să scadă începând cu anul viitor de la 24 la 19 la sută, după ce luna trecută a scăzut pentru alimente și bere de la 24 la 9 la sută. Comisia Europeană și FMI au insistat că aceste scăderi nu sunt sustenabile, avertizând asupra unor posibile derapaje, dar social-democrații aveau nevoie de aceste facilități în scop electoral, pentru că în 2016 sunt alegeri parlamentare și locale.
Oportuniștii, alături de rentieri sunt la fel de prezenți în politica românească și în cea grecească. Pentru oportuniști contează avantajul de moment, nu câștigul de perspectivă. Românii la fel ca grecii, atunci când au ceva bani își fac case pentru ei și copiii lor, nu-i investesc.
Și unii și alții văd viitorul din perspectiva familiei. Totuși spre deosebire greci, românii au mai puțin spirit antreprenorial. 57 la sută dintre greci lucrează în întreprinderi cu mai puțin de 10 angajați, deci în general în afaceri de familie. În schimb, în România, rolul statului din economia comunistă a fost preluat de marile corporații.
Pe de altă parte, românii nu mai strigă ca în anii 1990 „nu ne vindem țara” și par să fi scăpat de retorica naționalistă împotriva capitalului străin, ceea ce în Grecia, unde sindicatele au rămas încă puternice, nu se întâmplă.
Activismul civic și militantismul sindicalist, atât de viguroase în Grecia, au dispărut aproape total în România, unde grupuri din ce în ce mai mici își consumă energia în proteste de stradă.
Lipsa meritocrației, corupția și rentele de diverse feluri au slăbit ani de zile cele două state, dar în vreme ce pasivismul românilor tinde să lase puterea să-și facă de cap, spiritul de revoltă al grecilor a înfierbântat întreaga Europă.
