„Mă impresionează acest război nedeclarat și neclar între comunități care împreună alcătuiesc o țară”, îmi spune Oskar Schuster. Stăm de vorba în curtea unei instituții care găzduiește un eveniment al comunităților de ucraineni din Elveția și sudul Germaniei. Aflu că bărbatul din fața mea este cetățean elvețian, trăiește lângă Zurich și are doi copii. Dar și, că deși nu plănuise asta cu soția lui, își mai dorește acum unul. Impresionați de drama copiilor lăsați orfani de războiul din Ucraina, cei doi plănuiesc să salveze un astfel de suflet
înfiidu-l. Căsătorit cu o ucraineancă, Oskar Schuster, contabil independent, a devenit încet-încet una dintre vocile elvețiene care militează pentru pace în Ucraina. De câte ori are ocazia Oskar promovează ideea că fosta republică sovietică ar trebui să devină un stat federal, pe model elvețian. Are opinii foarte cristalizate a căror sursă nu sunt informațiile din presă, ci propriile observații făcute pe parcursul vizitelor la rudele soției din diverse părți ale Ucrainei, de la Lvov-ul din vest, la Donbasul din Est. În familia Schuster războiul din Donbas este fierbintele subiect de zi cu zi, care le alimentează soților dorința de a ajuta necăjiții cărora războiul le-au distrus dreptul la o viață normală. Dezamăgit de lipsa de interes sau uneori superficialitatea cu care tratează elvețienii subiectul, Oskar a devenit unul dintre cei mai activi comentatori ai prestigiosului cotidian Neuer Zuricher Zeitung. Nu pierde nici o ocazie să explice în comentariile sale situația reală, deslușește contextul istoric și dezvăluie propriile experiențe trăite la fața locului. Într-o Elveție a echilibrului, echidistanței și neutralității, nu puțini sunt cei care îl întreabă pe contabilul elvețian de ce este atât de înflăcărat în chestiunea ucraineană.
„Mă interesează Ucraina pentru că soția mea s-a născut acolo, în Ucraina centrală. Avem încă rude acolo de care suntem foarte legați. Am trăit toate marile evenimente politice și sociale din ultimii ani, de la Revoluția Portocalie, în 2004, la Maidanul din 2013. Toate acestea au fost foarte impresionante pentru mine, căci aici, în Elveția, nu ne e dat să trăim așa ceva. Mă impresionează conflictul actual, acest război nedeclarat și neclar între comunități care împreună alcătuiesc o țară, care deși vorbesc ca limbă literară rusa au identitate culturală ucraineană. Cred că ucrainenii, în întregul lor, trebuie să își găsească singuri drumul. Ce se întâmplă în est, este ca și cum Konstanz, această localitate de la granița dintre Germania și Elveția, dar care
În mai multe țări în Estul Europei fiecare ține cu dinții de părerea lui fără să caute un compromis...
aparține Germaniei, ar spune, „gata, de mâine noi vrem să trecem la Elveția”. Așa ceva nici în Germania, și nici Elveția nu ar fi acceptat. Nu are nici un sens, nu are nici o bază democratică. De aceea, referendumul din Crimeea a fost pentru mine doar o farsă, câtă vreme nu au existat acolo observatori internaționali. Numărul uriaș de victime, această ură, această propagandă, de ambele părți...Eu o spun foarte clar, nu există cineva care să aibă numai dreptate, și altcineva care să greșească mereu.”
Ce îi este greu să înțeleagă lui Oskar Schuster este de ce în fostele state membre ale Uniunii Sovietice se declanșează atât de ușor scânteia urii și dezbinării, dar se ajunge apoi foarte greu la un compromis.
„Ce se întâmplă în Ucraina, de la prăbușirea Uniunii Sovietice încoace este o chestiune foarte complexă. În Elveția se caută mereu găsirea unui compromis, ajungerea la un consens. Se discută, se dezbate...Ceea ce am observat în mai multe țări în Estul Europei este că, fiecare ține cu dinții de părerea lui...Unii mint atât de mult până când minciuna devine adevăr, după cum spune soția mea...Rușii, de pildă, mint când spun că nu au nimic de-a face cu războiul din Ucraina. Cei 40.000 de soldați de la graniță, trebuie să observe atât de aproape granița, încât nici un șoricel să nu traverseze hotarul! În schimb traversează
În Ucraina este posibilă realizarea unui stat federal. Însă nu o dezmembrare în provincii...
tancuri, armament greu...Pe de altă parte, acele batalioane de voluntari ucraineni reprezintă o mare problemă, după mine. Orice activitate militară pe baze private, care se desfășoară în afara cadrului organizat de stat este o problemă pe care Ucraina o va avea și în viitor...În oglindă, acele batalioane ale cazacilor...Cum este posibil ca aceste grupuri de oameni să fie lăsate să transporte armament greu și să ducă acolo un război de gherilă?”
Oskar face multe paralele intre Elveția și Ucraina. De pildă, cădem amândoi de acord asupra faptului că și Elveția, ca și Ucraina, este o țară neomogenă cultural, cu mai multe limbi naționale care definesc mai ales anumite cantoane. Și totuși...
„Trebuie să ne uităm la istoria elvețiană. În jurul anului 1864 am avut și noi tulburări ca cele pe care le traversează astăzi Ucraina. Atunci, elvețienii catolici s-au unit cu habsburgii, care tot catolici erau. A fost singurul război din epoca modernă și a avut loc acum 160 de ani. A fost asemănător cu ce se întâmplă în Ucraina, în sensul că o putere terță s-a interpus în acest conflict. Ucraina are multe moșteniri din epoca sovietică. Ca și Franța, de exemplu, este un stat centralist, nu federal. Elveția a deveni stat federal în 1884, și a trecut prin război pentru asta. Eu cred că, pentru viitorul Ucrainei, este posibilă realizarea unui stat federal. Însă nu o dezmembrare în provincii, așa cum se dorește în est și cum dorește, de fapt, Rusia. În acest scenariu am avea situații ca cea din Osetia de Sud sau
Comunismul este o teorie frumoasă, dar nu funcționează, căci oamenii nu sunt furnici...
Transnistria. Evident că Putin dorește să treacă de Mariupol, căci asta îl va ajuta să administreze Crimeea, să transporte cele necesare, alimente, de exemplu, acolo. Sigur, în întreaga Ucraina viața este grea, cu doar 50 de dolari pe lună, cât înțeleg că este salariul mediu. Este o glumă. Și asta pentru că țara este prăbușită economic de la atâta corupție și administrare păguboasă. Iar asta nu de 10 ani, ci de 50, 60, 70 de ani încoace.
Despre comunism Oskar Schuster nu are prea multe vorbe bune. „Vedeți, comunismul este o teorie frumoasă, dar nu funcționează, căci oamenii nu sunt furnici. După dezintegrarea URSS, Rusia s-a obligat în 1995 să respecte integritatea Ucrainei, în schimbul renunțării la armele nucleare a Kievului. Și acum ce fac rușii? Spun că merg în vacanță în Ucraina, cu tancuri și arme? Cele 10.000 de victime ar trebui să oblige cele două părți să discute și să ajungă la un compromis. Dar văd și la soția mea: nici ucrainenii, nici și rușii, nu sunt dispuși să cedeze. Nu trebuie sa avem toți aceeași părere, caci nu asta înseamnă democrație. Dar, de pe pozițiile noastre diferite, trebuie să discutăm și să ajungem la mijloc, pentru un compromis.”
