Gheorghe Cojocaru: „Pe fundalul dezastrului social-economic intern, al dezmățului din justiție și al ruperii relațiilor cu marile organisme financiare internaționale, incapacitatea clasei politice de a forma rapid un guvern pro-european, care să se bucure de un sprijin parlamentar majoritar, doar desăvârșește portretul de ansamblu al unei societăți răvășite care riscă să cadă cu totul din contextul istoric actual. Deși demararea discuțiilor dintre liderii celor trei partide pro-europene, Liberal Democrat, Democrat și Liberal, este un fapt atestat, nu se știe cu siguranță dacă acestea vor conduce, mai devreme sau mai târziu, și la un angajament comun de guvernare.”
Europa Liberă: Cum negociatorii se feresc de ochii lumii și ai presei, nu avem cum să știm ce dificultățile anume stau în calea formării unei majorități. Dumneavoastră cum credeți, ce îi împiedică pe liderii formațiunilor să bată palma?
Gheorghe Cojocaru: „Din câte se poate observa, în primul rând, o atitudine diferită a celor trei actori față de „furtul miliardului” – în timp ce unii cer răspicat să se facă lumină în acest caz și să fie pedepsiți vinovații, pentru a se face dreptate și a spulbera orice bănuială în adresa forțelor democratice, alții, dimpotrivă, afișează o atitudine evazivă, încercând să împingă această chestiune undeva pe un plan secund. În al doilea rând, raportarea diferită față de domeniul justiției, subjugat astăzi aproape în totalitate factorului politic, este, de asemenea, un element care nu apropie, dar desparte cele trei partide. Din punct de vedere conceptual, se pare că există și o interpretare aparte asupra realizării Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Apoi, trebuie luate în calcul și pretențiile în ceea ce privește partajul puterii... ”
Europa Liberă: Din experiența alianțelor precedente, cunoaștem că un subiect important este alegerea viitorului președinte. Or, cele trei partide pro-europene nu au împreună numărul necesar de voturi. Nu este și acest factor un obstacol?
Gheorghe Cojocaru: „Chestiunea alegerii președintelui Republicii Moldova nu se pune acum, ci la anul, în 2016, acum trebuie format rapid un Guvern majoritar care să asigure supraviețuirea socială, economică și continuitatea cursului de integrare europeană. S-a văzut deja în cazul Guvernului Gaburici, format cu votul pe față al comuniștilor, că sprijinul acestora nu este nici sigur, nici unul clar orientat spre realizarea angajamentelor ce decurg din Acordul de Asociere la Uniunea Europeană. Aflați în cădere liberă, comuniștilor le-ar conveni cel mai bine rolul de opoziție constructivă, care își va putea spune cuvântul atunci când va sosi momentul alegerii șefului statului, tot așa cum a procedat în 2012 și grupul astăzi socialist al lui Igor Dodon. ”
Europa Liberă: Socialiștii lui Dodon au făcut tot posibilul ca să se autoexcludă din cărți, din posibile formule de guvernare, pardon. Cum ar putea arăta totuși noul Guvern, care vor fi partidele ce vor participa la guvernare?
Gheorghe Cojocaru: „Mai curând, cele care vor reprezenta vectorul pro-european, care vor da curs tendinței de integrare europeană, reliefată și în recentele alegeri locale. Cu certitudine, vor rămâne la putere Partidul Liberal Democrat și Partidul Democrat, aici nefiind exclusă și o oarecare rotativă guvernamentală. În orbita unei coaliții de guvernare, dacă se va găsi un compromis rezonabil, ar putea fi atras și Partidul Liberal, în caz contrar, liberalii putând rămâne și pe din afară, în opoziție. Într-o asemenea situație, comuniștii, ca singură alternativă parlamentară, dacă putem vorbi despre o asemenea alternativă, mai ales în perceperea Partidului Democrat, vor trebui invitați direct la guvernare, numai că, dacă vor accepta invitația, în aceste condiții, e de presupus, comuniștii vor trebui să-și modereze drastic discursul, dacă nu chiar să se revopsească politic.”
