În România cresc presiunile asupra premierului Victor Ponta de a-și da demisia după ce a fost pus sub acuzare pentru fapte de corupție pe care le-ar fi săvârșit în anii 2007-2008, când lucra ca avocat. Ponta a făcut un pas mai mic înapoi suspendându-se duminică din calitatea de lider de partid, dar spune că plecând de la șefia guvernului și-ar trăda alegătorii.
Imaginea României este afectată de faptul că Victor Ponta este inculpat pentru evaziune fiscală, fals în declarații și spălare de bani. O mărturisește astăzi vicepremierul Gabriel Oprea, unul dintre aliații lui Ponta și totodată cel care i-a ținut locul în perioada în care șeful guvernului român s-a aflat la recuperare în Turcia. Oprea socotește totuși că lucrurile sunt normale câtă vreme primul ministru „se supune legii”. Din afară situația arată însă diferită, mai cu seamă că procurorii anticorupție au instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile care îi aparțin lui Victor Ponta. La sfârșitul săptămânii trecute, înainte de impunerea sechestrului, premierul român a fost prezent la inaugurarea autostrăzii Timișoara-Budapesta, care trebuia să aibă loc în prezența omologului său ungar, Viktor Orban, numai că acesta nu a fost prezent la ceremonie. E prima palmă primită de șeful guvernului de la București, chiar din partea unui lider european care nu mai are trecere la Bruxelles. Pentru a evita, însă, alte situații neplăcute premierul român nu a participat nici la reuniunea socialiștilor europeni, iar întâlnirile cu jurnaliștii sunt organizate în așa fel încât să nu fie pus în dificultate.
Președintele Klaus Iohannis i-a cerut demisia acum o lună, după ce DNA, Direcția Națională Anticorupție, a anunțat că premierul român este cercetat în două dosare. Între timp, Victor Ponta a fost declarat inculpat, ceea ce face ca imaginea lui să fie și mai precară. Premierul spune că o demisie din fruntea guvernului ar însemna să dea țara pe mâna celor care au „distrus-o”, dar și o „trădare” a celor care l-au votat. Totuși Ponta admite că s-a gândit la această posibilitate și că un posibil înlocuitor ar putea fi Călin Popescu Tăriceanu, fost premier între 2004 și 2008 din partea liberalilor și care a basculat alăturându-se taberei social-democrate.
Victor Ponta s-a autosuspendat, în schimb, din fruntea Partidului Social Democrat, unde a fost ales în 2010. Această manevră răspunde unor presiuni din partid, dar este și criticată de unii fruntași social-democrați, care consideră că este o formă de slăbiciune care va avea efecte negative asupra partidului.
Partidul Social Democrat este cea mai puternică formațiune politică românească și obține la alegeri mereu un scor în jur de 35 de procente. Pe de altă parte acest partid se află pentru prima dată în situația de a nu avea lideri de schimb, pentru că Victor Ponta a avut grijă să-i îndepărteze pe toți cei care i-ar fi putut amenința poziția. Retragerea lui din fruntea social-democraților nici nu-i repară onoarea, nici nu-i aduce partidului vreun beneficiu, fiindcă alegătorii tradiționali de stânga nu sunt deloc interesați de lupta anticorupție.
Prin rămânerea în fruntea guvernului, Victor Ponta speră să poată controla pe mai departe partidul și în același timp să se poată apăra de Justiție. Premierul speră că majoritatea parlamentară anti-DNA ar putea să schimbe până la toamnă regulile jocului. Numai că această ipoteză s-ar putea să nu funcționeze fiindcă majoritatea parlamentară depinde de așa numita grupare a „interesului național” condusă de vicepremierul Gabriel Oprea, care poate oricând pune umărul la schimbarea guvernului în favoarea liberalilor.
Strategie rezultată în urma acestei posibilități este discută tot mai intens de elitele social-democraților care văd oportunitate ieșirii controlate a partidului de la guvernare, înainte ca dezechilibrele create de reducerea TVA, creșterea alocațiilor și mărirea pensiilor speciale să aibă efecte în economia reală. În acest fel social-democrații l-ar sacrifica pe Victor Ponta, cum au făcut-o până acum și cu toți ceilalți lideri ai partidului, ar trece în opoziție unde ar avea timp să se consolideze, până la alegerile generale de anul viitor.
