De când guvernul moldovean a aprobat, în martie 2014, trimiterea a 41 de militari în operaţiunea de menţinere a păcii din Kosovo, aceasta fiind şi prima participare a Republicii Moldova la o misiune NATO, în această misiune se află deja al treilea contingent de militari moldoveni, iar prestaţia lor a fost mereu lăudată de demnitarii NATO care au vizitat Chişinăul. Ce fac şi cum se manifestă soldaţii moldoveni printre cei ai altor 30 de state participante la misiune? L-am întrebat pe comandantul primului grup de pacificatori moldoveni din Kosovo, Roman Ceban, şef de direcţie în cadrul Ministerului Apărării de la Chişinău:
Roman Ceban: „La început a fost necunoscut, în ciuda faptului că ne-am instruit pentru asta, în ciuda faptului că am fost certificați pentru asta, că am fost acceptați de partenerii noștri, zicându-ne: da, voi sunteți bine și aveți certificatul și mandatul, poftim, mergem împreună. Am venit însă la faţa locului, iar acolo şi ochiul vede altfel, și omul este altfel, toate lucrurile sunt diferite decât sunt în carte. Şi a fost necesar să ne aliniem la ceea ce fac colegii noștri, lucruri pe care ei le-au făcut deja de buni ani acolo.”
Europa Liberă: Cu ce v-ați ocupat propriu zis?
Roman Ceban: „Am avut un spectru larg de misiuni: patrulare pe mașini, pe jos, pe helicoptere, paza și securitatea bazei, paza și securitatea obiectelor senzitive, desfășurarea sau asigurarea convoaielor și escortelor care sunt necesare. În afară de asta, avem acolo grupa de geniști pe care a pus-o Armata Națională la dispoziţie în această misiune şi care se ocupă de curățarea terenurilor afectate sau contaminate cu explozive care încă sunt în număr destul de mare acolo în regiune.”
Europa Liberă: Militarii care merg într-acolo au un complex de inferioritate față de alți militari sau se simt deja exact la fel de instruiți și de bine pregătiți ca și ceilalți?
Roman Ceban: „Am avut asemenea sentimente la început: că va trebuie să ne aliniem, să mai creștem în ceea ce privește aflarea noastră acolo și executarea misiunilor. Însă, îndată ce a fost prima ieșire a noastră în misiune s-a atestat și destul de bine s-a văzut faptul că nu doar facem faţă concurenţei cu c ceilalţi, ci avem chiar lucruri care pot fi preluate și de la noi de către parteneri. Imaginați-vă că un contingent anume de acolo are rotații deja de 15 ani. Membrii lui au deja formate anumite obiceiuri. Noi însă, fiind novice, am reacționat în modul cel mai adecvat, luând în considerație cele învățate: știm ce trebuie să facem și în ce moment. Ne-am dus. Am făcut o misiune, am făcut o altă misiune și am făcut-o ca fiind novice în misiune. Republica Moldova, în anul 2014, în data de 8 martie, a trimis primul contingent şi noi am intrat în această operațiune abia anul trecut, în timp ce ceilalţi aveau deja 15 ani de vechime. Fiind novice, noi am readus sau am reîmprospătat mințile colegilor noștri - una e să cunoști teoria, dar e bine să o poți aplica și în practică. Totuși, sunt cerințe conform cărora noi am fost certificați și comandantul de acolo chiar a menționatul la un moment dat că este foarte bine că a venit „sânge proaspăt” în contingent.”
Europa Liberă: Dar relația cu băștinașii cât de importantă este?
Roman Ceban: „Foarte importantă. Imaginați-vă și Dvs. că apare un militar nou în zonă, care patrulează și execută o misiune, într-o uniformă nouă, imprimată cu un drapel care nu le este cunoscut, și lumea reacționează la asta. Evident că se întreabă cine suntem, de unde venim? Ei nu s-au obișnuit să vadă și alți militari decât cei ce erau în zonă. Noi am considerat necesar să pregătim terenul intrând în relație cu administrația publică locală, expunând
prezența noastră și imparțialitatea noastră, deoarece populația se împarte în diferite minorități. Noi eram acolo pentru a le asigura un mediu securizat și prosper. Ieșind militarii noștri în regiunile unde prevalează populația de etnie sârbă, au intrat ușor într-o încredere a populației față de ei, cunoscând limba rusă, acesta fiind un plus considerabil față de alți militari. De exemplu, germanii care nu puteau să se înțeleagă cu populația băștinașă, aceiași italieni aveau probleme de înțelegere, de asemenea turcii, alte națiuni, pentru că sunt departe de spiritul acesta slavon și nu cunosc limba. Militarii noștri însă au putut lega două vorbe cu populația din arie, astfel încât aceștia să-i primească. Și atunci când militarii noștri mergeau într-o misiune, militarii cu drapelul Moldova erau primiți.”
Europa Liberă: Vedeți asemănări între situația de acolo și situația din Republica Moldova, care are şi ea un conflict pe teritoriu? Există similitudini sau sunt total diferite situaţiile?
Roman Ceban: „Miezul conflictului este diferit. Similitudini în dezvoltarea conflictului există. Republica Moldova are conflictul pe care îl are. Și acolo fie se întărește această experiență a conflictului respectiv, fie se îmbogățește, în funcţie de situațiile în care nimeresc militarii noștri.”
Europa Liberă: Iar un pacificator care merge acolo se deosebește de un pacificator care este în Transnistria?
Roman Ceban: „Se deosebește prin misiunile sale. Pacificatorul din Transnistria, de exemplu, sau pacificatorul din Kosovo – ambii sunt pacificatori. Dar aici este un mediu, acolo este un alt mediu, aici este o istorie a conflictului și o dezvoltare aparte a lui, cum nu este în altă parte, exact așa e și acolo. De aceea, înainte de a pleca, militarul este instruit în funcţie de starea care este în acea zonă, se instruiește pe filieră îngustă, luând în considerație conflictul sau aria specifică unde își face serviciul. Dar sunt şi similitudini.”
Europa Liberă: Stare de frică există?
Roman Ceban: „Nu putem spune că nu există stare de frică. Suntem oameni, deși militarul trebuie să fie curajos, dar el trebuie să fie curajos „cu cap”, să gândească. Nu este acuma situația ca să iei armele și să mergi împotriva nu știu a cărui popor, să te arunci pe ambrazuri. Este o situație post-conflict, unde poporul, de altfel, a obosit de război și nu mai vrea război. Faptul că există unele grupări criminale, faptul că există alte mișcări care provoacă, ațâță și caută să crească nivelul acesta de alertă - astea sunt. Asemenea situații sunt investigate și diminuate pe cât este posibil, pentru a evita moarte de oameni și a reduce creșterea numărului de victime, de aceea și se află forțele pacificatoare acolo unde se află ele.”
Europa Liberă: Cum vă simțiți când sunteţi parte a unui proces de pacificare, de temperare a lucrurilor, de așezare a lor?
Roman Ceban: „Este o situație foarte sensibilă, în care este foarte ușor să faci greșeli. Un comandant are un contingent în subordinea sa și asta nu numai în Republica Moldova, sunt multe contingente - 31 de națiuni participă acolo, unii au contingente mai mari, alții au contingente mai mici, noi suntem cu un contingent mai mic, dar asta nu contează, pentru că fiecare soldat este important. Şi acțiunile pe care le face sunt foarte importante. Deoarece ele pot provoca anumite situații în arie ce pot duce la creșterea nivelului de alertă. Fie că a făcut o greșeală, fie că nu a făcut ceea ce trebuia să facă în general, fie că nu a ținut cont de unele sensibilități în asemenea misiuni, care țin de cultura poporului local, care țin de tradiții, care țin de comportament și spirit. Asemenea lucruri trebuie bine cântărite.”
