Realitatea e tot mai greu de găsit sub marile mișcări ale iluziilor. O zonă întinsă a Europei care începe la Londra și se termină în centrul Atenei trăiește o viață dublă și derutantă. Prin aer zboară fără oprire coloane nesfărșite de bani. Miliarde, zeci și sute de miliarde ba chiar și trilioane de euro, lire și dolari circulă de nebune pe ecranele televizoarelor, pe net și prin sufrageriile a nenumărate familii. Nimic nu mai e calculabil.
Știrile care deplîng Grecia, discută tranzacții sau anunță împrumuturi au banalizat cifre cu un amar de zerouri în coadă. Miliardul nu mai spune nimic. Pachete financiare de zeci de miliarde abia dacă provoacă o ridicare de sprînceană.
În același timp, la sol, mulțimi anonime și majoritare se agață de suta de euro. La Bruxelles sau în Sicilia, în nordul Angliei sau la doi pași de Coasta de Azur, oamenii au învățat să trăiască sub mia de euro, să vîneze solduri, să muncească ore lungi și să stea la coadă pentru o slujbă de paznic. Nu toți o duc foarte rău și aproape nimeni nu trăiește în mizerie.
Dar munții de bani din jur cresc năucitor și fără înțeles. Nu e vorba nicăieri de revoluții. Nimeni n-are chef de așa ceva. Însă senzația că deasupra, la mare înălțime, se joacă ruletă cu averile națiunilor e amețitoare. Toată lumea așteaptă rezultatul și nimeni n-are habar dacă regulile de joc sînt corecte.
