Linkuri accesibilitate

Radu PETRESCU, Jurnal


Peste 1000 (o mie!) de pagini format A4 de jurnal, pe două coloane, acoperind perioada din 16 ianuarie 1946 până-n 30 ianuarie 1982.

Unul dintre pilonii „Şcolii de la Târgovişte”, romancierul Radu Petrescu (1927 – 1982) este şi autorul unui monumental Jurnal, pe care l-a ţinut până în ultima zi. Publicat fragmentar de-a lungul vieţii, iată-l înfăţişându-se „în premieră ca text integral, reconstituit, reasamblat, restaurat, în splendida, copleşitoarea sa masivitate”, Paralela 45, 2014, graţie strădaniilor Adelei Petrescu, văduva scriitorului, şi însoţit de-o prefaţă semnată de criticul Ion Bogdan Lefter.

Peste 1000 (o mie!) de pagini format A4 de jurnal, pe două coloane, acoperind perioada din 16 ianuarie 1946 până-n 30 ianuarie 1982, din care voi cita pe sărite pasajele care m-au copleşit: „O carte de literatură este un jurnal, în realitate, al duratei noastre inefabile” (subl. autorului – şi ce bine i se potriveşte!); sau această frază cu valoare de credo: „…cred că arta e o eliberare, dar nu de neguri, ci de lumini”; sau, premonitoriu: „Gust moartea când am încheiat pagini de care sunt mulţumit, când ritmurile care trebuiau exprimate s-au exprimat. Atunci e un sentiment mare, de curăţenie, de linişte” etc., etc. Dar cel mai mult mă încântă această notă din perioada când Radu Petrecu era tânăr profesor de română într-un sat din judeţul Bistriţa: „Dimineaţa ieşim prin fundul curţii pe dealuri, către o pădure roşie, de unde vedem împrejur un ţinut fără margini, văi şi dealuri lungi, sate. (…) Ce beţie! Şi apoi gândul că undeva, într-un loc pe care orizontul îl ascunde, se află o bibliotecă, un Pallady, ale mele. (…) Ca să văd, la capătul unei atât de mari depărtări, camera mea din Bucureşti, trebuie să înghit cu ochii tot spaţiul care ne desparte, cinci sute de kilometri grozav de încărcaţi, să-i inventez pas cu pas, îmbucătură cu îmbucătură, un sublim poem interminabil”. Altfel spus, intelectualul din el nu se dezminte nici într-un peisaj ce i-a inspirat lui Blaga teoria spaţiului mioritic.

Şi această frază, cu referire la Iliada, dar care i se potriveşte perfect şi Jurnalului: „O carte cu muchie, (…) cu muchie ca un cub de marmură, un cub greu, cu muchiile precise”.

20 iulie ’15

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG