Pentru că substituţia de la guvern a funcţionat şi nimeni nu i-a deplâns absenţa în luna când şi-a băgat picioarele în ghips, Victor Ponta experimentează chiulul şi la partid. Este un chiul pe care-l motivează spunând că nu se poate apăra de procurorii anticorupţie decât autosuspendat pe zidurile Palatului Victoria.
După o şedinţă fără istorie a biroului politic social-democrat, au ieşit cu toţii, penali şi ilegalişti, cu zâmbetul pe faţă să anunţe că provizoratul Rovanei Plumb la şefia partidului ameninţă să se transforme în eternitate. „E bine să mai feminizăm conducerea,” spunea bolşevicul numărul unu, fericit că nu-l mai concurează nimeni la postul de pater familias. Ion Iliescu îşi simte lipsa la conducerea partidului. Toţi cei care l-au succedat au avut, în ochii săi, beteşuguri care i-au îndepărtat de tezele bolşevice şi de mase, au stricat esenţa frustă a partidului, i-au ghiftuit activul cu icre negre şi cu şampanie. Pe Victor Ponta l-a considerat mereu un utecist bolnav de sindromul Peter Pan, pus pe farse, şmecherii şi copiat la teze ca un liceean repetent. Ceilalţi erau ba aroganţi, ba prostovani sau juncani nedeprinşi să plugărească pe terenul revoluţiei permanente, ci doar să calce cu copita pepiniera de cadre, să întineze valorile criptocomunismului. Ion Iliescu le-a spus-o verde-n faţă discipolilor: cu Victor Ponta nu vor trece toamna, chiar dacă aruncă bani cu lopata în electorat. Şi-aşa guvernul lui este în proporţie de masă convocat la Direcţia anticorupţie şi însuşi premierul, naşul tuturor şi finul cui trebuie, a aflat odată întors din Turcia, că este inculpat în dosarul Şova şi are bunurile puse sub sechestru. Cineva a avut totuşi grijă de el, semn că solidaritatea cu corupţia este funcţională, şi l-a informat la timp că va fi lovit la operaţie, astfel că a putut să-şi mărite parte din averea imobiliară înainte de sechestru.
El şi-a măritat-o, colegul său de la finanţe şi-a divorţat-o. Agenţia pentru Integritate a descoperit că fosta soţie a ministrului Teodorovici are câteva sute de mii de dolari misterioşi prin conturi, bani de care nici ea nu ştia. Este o stratagemă binecunoscută şi foarte folosită - aceea de a spăla banii în familie, printr-un divorţ sau prin donaţii către mătuşi abulice, amnezice şi aproape fictive.
Până să-i intereseze soarta oamenilor, pe grangurii din PSD îi interesează soarta banilor şi nu e o întâmplare că Rovana Plumb, ajunsă azi pe căi străine democraţiei de partid în fruntea bucatelor, şi-a început cariera la nivel înalt ca trezorieră a lui Adrian Năstase în campania electorală din 2004. A gestionat aşadar şi banii din Trofeul Calităţii, premiu care i-a adus lui Adrian Năstase, peste ani, o binemeritată vacanţă la puşcărie. Fosta şefă de la Gerovital devenise om de încredere în partid şi şefă la protecţia consumatorului când şi-a făcut o ditamai casă pentru tineri din fondurile ANL în sectorul 3 al Capitalei, deşi nu mai era chiar aşa tânără şi nici la prima casă. Şi pentru că în arhivele de la anticorupţie dospesc dosare vechi de decenii pe care procurorii le resuscitează imediat ce politicienii eclozează în politica la nivel înalt, nu ar fi de mirare ca şi Rovana Plumb să trebuiască să explice o parte din falimentul fabricii Gerovital, de pildă, unde a fost director general, cum a ajuns să aibă, din leafa ei de bugetar sărac şi cinstit, patru terenuri intravilane şi patru case sau cum a luat 800 de mii de euro împrumut de la Banca Română de Dezvoltare în 2007.
Să nu-i suspectăm pe politicienii PSD de naivitate. Spre deosebire de alţi lideri ai partidului, ameninţările penale şi legale asupra Rovanei Plumb sunt deocamdată vagi sau inexistente. Dacă ar fi existat, eternizarea ei în postul de preşedinte al partidului guvernamental ar fi fost o stranie sinucidere în grup a unor indivizi întrecuţi doar de bacterii şi gândaci când e vorba despre instinctele de supravieţuire. Ea este PSD-ul cu faţa umană întoarsă către electorat. Dar nu feminitatea a adus-o pe Rovana Plumb în frunte, după două decenii de strigat lozinci de pe rândurile din spate ale partidului. Un prim argument pentru a-l substitui în continuare pe Victor Ponta a fost poziţia pe care o are în guvern, ca ministru al Muncii. De la ghişeul central al ministerului a distribuit deja o parte din cadourile electorale pentru anul viitor şi a însemnat calendarul angajaţilor numai cu zile roşii de sărbătoare şi sporuri salariale. A promis că va revoluţiona grila din ianuarie 2016, când salariul minim va creşte la 1200 de lei, iar bugetarii şcoliţi vor fi plătiţi mai bine, cam ca un strungar. Că bugetul va fi şi anul viitor opiul poporul şi al demnitarului a devenit evident după ce interimarul Oprea a adoptat o ordonanţă care tripla anticipat salariile înalţilor demnitari, să fie mai îngăduitori cu guvernul. Balonul de încercare fusese aruncat din luna mai de aceeaşi mamă a celor răniţi pe câmpul muncii, Rovana Plumb, care a binevestit schimbări majore în sistemul de mită guvernamentală, cu pensii speciale, prime, sporuri şi alocaţii majorate pentru ca populaţia muncitoare (şi, mai ales, şomeră) să meargă în paradis. Tot ea este Zâna Măseluţă pentru pensionarii cărora le-a promis în direct şi în reluare, la ore de maximă audienţă, că le va creşte pensiile cu câteva procente.
Este posibil însă ca partidul să fi fost atins în mod fatal de filoxera revoluţiei continue. Liviu Dragnea, delincventul preferat al lui Victor Ponta, a contestat interimatul Rovanei Plumb la conducerea PSD. Preocupat, ca de obicei, să scoată legitimitatea şi din piatră seacă, specialistul în trucuri electorale al PSD a spus că un asemenea partid nu poate fi condus prin procură, că trebuie o conducere legitimă, să nu-i mai şantajeze mercenarii lui Gabriel Oprea. Discuţia despre legitimitate l-a făcut să sară în sus chiar şi pe tata socru mic care l-a pus la punct pe Liviu Dragnea, amintindu-i că, după ce a fost condamnat în primă instanţă, a renunţa la stelele de aghiotant şi a redevenit membru simplu al partidului. „Mai multă reprezentativitate am eu ca socru mic, decât el”, spunea Ilie Sârbu. Pe de altă parte, răsună valea şi de apelurile lui Valeriu Zgonea care vrea organizarea unui congres „pentru a nu mai fi conduşi de un penal şi un inculpat”. El vrea o reformă profundă a partidului, reformă care, fireşte, să-l aibă pe el ca erou principal. Preşedintele Camerei Deputaţilor e la o nouă tinereţe: s-a recăsătorit de curând cu mare zaiafet la Palatul Snagov, cu o listă de invitaţi foarte amestecată, dar dovedindu-i instinctul de supravieţuire şi spiritul ecumenic. Vrea acum să avanseze în partid şi e gata de prima zi a noii sale vieţi.
Misiunea Rovanei Plumb este să patroneze toate aceste facţiuni, să le împace cu gândul că Victor Ponta nu e demisionar, ci doar autosuspendat până îşi va spăla obrazul de petele penale şi că partidul, aşa şchiop de picioarele alea de lut, trebuie s-o mai ducă pân' la vară, anul viitor, când vor fi alegerile. Deocamdată a reuşit să dea o primă probă de umor politic recomandându-i lui Valeriu Zgonea „să nu creeze mai multe crize decât e cazul”, un fel de a recunoaşte că partidul are nevoie de cele câteva crize în desfăşurare, dar nu trebuie exagerat. Că doar ştie orice discipol al lui Ion Iliescu: cine controlează crizele deţine controlul! Apoi, cu toate că se plânge că PSD este supus presiunilor să iasă de la guvernare, le propune liberalilor să susţină împreună codurile fiscale, cele pe care preşedintele Iohannis deja le-a respins. Norocul că mai are nişte majorări de salarii în mânecă şi poate evita discuţii pe teme politice. Ştie că dacă vorbeşte rar gafează rar. La urma urmei nu i se cere să facă mari manevre pe scena politică, ci doar să ţină ocupat locul de preşedinte şi s-o eclipseze pe cealaltă doamnă a politicii, Alina Gorghiu, adversara ei din PNL. Căci alegerile de anul viitor se vor desfăşura sub semnul „feminizării”.
Cel care a decis să transforme pionul în regină PSD a făcut-o în termenii maniheişti binecunoscuţi celor care au trăit pe viu istoria anilor 1990: manifestaţiile partidelor istorice erau anihilate cu contramanifestaţii, golaniada era reprimată de mineriadă, revoluţia noastră era anulată de revoluţia lor, se punea de-o organizaţie, FSN făcea trei. Au liberalii o preşedintă care ar putea să atragă ceva voturi la alegerile de anul viitor? Nu-i nimic, PSD împinge în faţă o activistă cu ştate vechi şi tolba plină de promisiuni şi cadouri, tânăra speranţă de la Gerovital care ştie că soarta votului nu mai poate fi lăsată pe mâinile bărbaţilor, schilodite de furturi şi cătuşe. Într-o ţară în care politica a fost mereu un joc bărbătesc, a o lăsa pe mâna femeilor, chiar şi de ochii lumii, pare o inovaţie cu priză la public şi, speră creatorii de imagine, ar putea da alt curs preferinţelor electorale.
Astfel că toţi sunt curioşi să afle care va fi mai convingătoare: şefa liberalilor, rasată, dependentă de haine de firmă, protejată a preşedintelui Iohannis şi comparată adesea de adversari cu Elena Udrea sau şefa organizaţiei de femei PSD, mama surogat a bazinului electoral PSD, prea puţin diferită de activistele cu care îşi feminiza Ion Iliescu organizaţiile de bază pe când era ştab comunist.
