În campania „AICI este Radio Europa Liberă” începută la 1 august, jurnaliști și prieteni ai Europei Libere călătoresc prin Republica Moldova, din localitate în localitate, participând la întâlniri și discuții cu publicul pe teme de actualitate. Un prim reportaj de astăzi cu păsurile și bucuriile celor de la Gotești, raionul Cantemir.
Europa Liberă: Puteţi opri oleacă această căruţă pe două roţi?
Nadejda Crasnicova: „E „maşina” mea preferată”.
Europa Liberă: Sunt foarte multe biciclete la Goteşti…
Nadejda Crasnicova: „Acesta e cel mai comod transport pentru femei. Eu am 60 de ani, fără dânsa nu pot, mă doare un picior şi trebuie să mă parchez cu dânsa. Lucrez la gospodăria agricolă „Plai Prutean”.
Primul lucru care-ți sare-n ochi la Gotești, este numărul mare de săteni care preferă transportul cel mai ecologic, adică bicicleta. De zici că ar câştiga competiţia cu locuitorii capitalei olandeze, dacă ar vrea olandezii să se ia la întrecere cu goteştenii. Mai în glumă, mai în serios, Nadejda Crasnicova, îmi spune că cine nu are bicicletă la Gotești, nu-i gospodar:
Nadejda Crasnicova: „Bicicleta mi-a făcut-o cadou Vitalie, feciorul. A lucrat la Moscova câţiva ani şi mi-a transmis nişte bani să-mi cumpăr o bicicletă comodă, cum îmi place. Trebuie puţin mai joasă, dar... merge”.
Europa Liberă: V-aţi obişnuit cu ea?
Nadejda Crasnicova: „Da”.
Europa Liberă: Care sunt plusurile la aşa un transport?
Nadejda Crasnicova: „Mie mi-ar plăcea şi maşina, dar nu am...”
Europa Liberă: Parale...
Nadejda Crasnicova: „Finanţe, parale. Repede te duci unde îţi trebuie. Mama mea trăieşte la Flămânda, în capătul satului, în vârful dealului, acolo e cimitirul. Repede m-am urcat pe bicicletă şi am ajuns. Am pus o floare babei şi o lumânare şi o pomenim de bine”.
Europa Liberă: Pe bicicletă?
Nadejda Crasnicova: „Pe bicicletă”.
Europa Liberă: Dar atunci când v-a dăruit-o băiatul, ştiaţi să mergeţi pe bicicletă?
Nadejda Crasnicova: „Văleu, câte garduri am dărâmat. Şi o babă am dat jos cu bicicleta”.
Europa Liberă: Cum aţi descrie dumneavoastră satul Goteşti? E unul de gospodari?
Nadejda Crasnicova: „Sunt plecaţi mulţi din sat. Toţi s-au dus la muncă fie în Grecia, Germania, Italia. Aici nu e copeica care nouă ne trebuie”.
Europa Liberă: Unde pleacă oamenii: spre Europa sau spre Rusia, în Est sau în Vest?
Nadejda Crasnicova: „Şi în Rusia se duc. Dar mai mult în Germania şi Italia. Veşnic la Italia se duc”.
Europa Liberă: Sunt curioasă, omul după ce stă mai mulţi ani în Italia şi revine acasă, aduce ceva de acolo? Ce învaţă de la europeni şi fac bine în localitate?
Nadejda Crasnicova: „Se cunosc care se duc. Şi casa e reparată, acoperişurile sunt schimbate. Foile de ardezie provoacă cancer şi ei toţi când vin schimbă ardezia pe ţiglă”.
La Goteşti vezi biciclete „priponite” oriunde - la Primărie, lângă liceu sau alături alimentara din centrul satului. De ce goteştenii preferă transportul ecologic este lesne de înţeles. Este perfect pentru distanţele din localitate, nu presupune investiţii mari, prin urmare nu dăunează bugetul familiei. Parascovia, poştaşa satului, îmi zice că îi reuşeşte să pună de-o parte banii pe care, de altfel, ar trebui să-i cheltuie pentru a se deplasa la serviciu din localitatea vecină:
Parascovia: „Mie de la serviciu mi-au dat bicicletă, de la „Poşta Moldovei”. Noi lucrăm în satul vecin. Acesta e cel mai uşor transport”.
Europa Liberă: Ecologic.
Parascovia: „Ecologic, sănătos”.
Europa Liberă: Vă menţineţi în formă, să arătaţi bine.
Parascovia: „Sănătate. Sportul prieşte la om”.
Europa Liberă: Dacă sunteţi poştaş, însemnă că ştiţi situaţia din împrejurimi. Mulţi au biciclete?
Parascovia: „Orice gospodar fără bicicletă nu rămâne”.
Europa Liberă: Am înţeles. În alte sate gospodarul are căruţă, cai, aici – bicicletă.
Parascovia: „Acesta e transport mai uşor. Te deplasezi la magazin, farmacie”.
Europa Liberă: Satul în lungime cam câţi kilometri ar avea?
Parascovia: „Cred că opt kilometri are”.
Europa Liberă: Ştiaţi să mergeţi pe bicicletă demult?
Parascovia: „Da, din copilărie. Până la bătrâneţe cred că am să o ţin”.
Pe la amiază uliţa satului devine pustie. Nu doar căldura ţine oamenii în casă. O bună parte dintre localnici, din lipsa locurilor de muncă, au plecat în căutarea unei bucăţi de pâine în afara ţării. E şi cazul Anei Cernina, care de 15 ani e stabilită în Grecia:
Ana Cernina: „Revin în fiecare an. Suntem ca soldaţii în concediu. În timpul de faţă în Grecia este o criză foarte mare, cred că vom reveni toţi la casele noastre. Foarte bine s-a trăit în 2001, când am plecat noi, am ajutat copiii să înveţe la universităţi. Ne-au făcut timpurile în care am ajuns să plecăm unde ne-or duce ochii, numai să o scoatem la un punct”.
Europa Liberă: Acum în Grecia e criză, mână migranţii acasă.
Ana Cernina: „Noi plecăm singuri, fiindcă nu mai avem la ce sta”.
Europa Liberă: Moldovenii care sunt plecaţi peste hotare ce ar putea să înveţe de acolo, astfel încât să aducă acasă?
Ana Cernina: „De toate. Şi cultura e frumoasă, şi arhitectura, şi totul. Au ce învăţa”.
Europa Liberă: V-aţi schimbat ceva în casă?
Ana Cernina: „Am schimbat totul în stil european, şi veceul, şi bucătăria, şi salonul, aranjamentul”.
Europa Liberă: Înainte veceul era în curte.
Ana Cernina: „Şi acum îl avem în curte”.
Europa Liberă: Două aveţi?
Ana Cernina: „Da. Acum avem şi de vară, şi de iarnă.”
Europa Liberă: Ferestrele?
Ana Cernina: „Am schimbat geamurile, acoperişul, am făcut ograda, gardul. Am făcut frumos, am aranjat. Dacă stăteam în Moldova nu făceam nimic”.
Ana Cernina mi-a vorbit în grabă - are un motiv întemeiat: îşi mărită în scurt timp fetele. La festivitatea pe care o organizează, spune femeia, nu vor lipsi obiceiurile pe care le-a surprins în peninsula elenă:
Ana Cernina: „Se face de la Grecia, acolo am văzut acest lucru. Toată lumea se duce întâi la biserică. E cel mai principal cununia în biserică, apoi căsătoria. Se fac nişte bombonerii cu amigdale înăuntru, într-un săculeţ se pune grâu şi orez şi când părintele citeşte şi merg în jurul mesei, toţi participanţii la această căsătorie aruncă şi le urează de bine. Şi, când iese lumea din biserică, se dă bomboniere pentru ca să le fie viaţa dulce la tineri”.
Europa Liberă: Dar mesele sunt tot atât de bogate?
Ana Cernina: „La noi e foarte mare fudulie. La noi e sărăcie şi fudulie. Aceasta e”.
Migraţia, îmi spune un alt gotiştean, Constantin Cazacu, ar avea şi o latură pozitivă: cei plecaţi ar putea aduce acasă din practicile care i-a impresionat în străinătate. Doar că există o mică-mare problemă, spune Constantin Cazacu, care mai mulţi ani i-a petrecut muncind în Federaţia Rusă:
Constantin Cazacu: „Dumneavoastră, dacă aveţi o posibilitate de a face o afacere, ştiţi câţi „clienţi” veţi avea din urmă care vor cere: „Poate vă împărţiţi cu mine. Eu vă ţin „krîşa” să nu aveţi probleme cu altcineva”.
Europa Liberă: Corupţia...
Constantin Cazacu: „Corupţia şi gata – două cuvinte înţelese. Tu nu poţi face nimic. Fiecare om, fiecare tânăr are o mentalitate oarecare, văzând cum cineva face peste graniţă, se întreabă de ce el nu poate face în sat. Dar încearcă să faci... Dar acolo oamenii sunt ajutaţi de stat”.
Europa Liberă: Aici se pun beţe în roate?
Constantin Cazacu: „Desigur”.
Europa Liberă: Deci, oamenilor li se taie aripile, celor care vor să facă ceva?
Constantin Cazacu: „Da. Vrei să faci ceva: „Stai, măi băiete, tu trebuie să te împarţi cu mine’.”
Deşi vorbesc doar de bine despre localitatea lor, gotiştenii ezită să spună că ar fi chiar una model. Probleme de rezolvat mai sunt cu duiumul. Un recent sondaj realizat de ONG-ul local „Pune umărul” a arătat că oamenii ar fi nemulţumiţi de calitatea drumurilor, lipsa iluminării stradale şi gunoiştele neautorizate. După care orice sătean are propria listă de nemulţumiri şi aşteptări.
----------------
„AICI este Europa Liberă” este o campanie a postului de radio Europa Liberă/Libertatea în parteneriat cu Programul comun pentru dezvoltare locală integrată, Progamul ONU pentru dezvoltare Moldova, şi Asociaţia Presei Independente. Partener media - postul de televiziune Canal Regional.
Pentru a afla în ce zi suntem în localitatea Dvs ori pe aproape accesați harta interactivă a comunităților în care vom face tabără pe parcursul unei zile întregi.
