Şi doar a fost o vreme cînd Banca de Economii, considerată o bancă a poporului, părea un munte de siguranţă. Voci puternice, ritoase, ne îndemnau să venim cu banii noştri la această bancă. Ei bine, muntele de siguranţă s-a pleoştit. S-au subţiat şi vocile puternice-ritoase care ridicau banca în slăvi.
Acum, guvernatorul BNM, Dorin Drăguţanu, ne vorbeşte despre lichidarea celor trei bănci din care au dispărut sume bune, lichidare care să asigure „securitatea tuturor depozitelor”. Ce să zicem? Mulţumim frumos pentru grija părintească! Numai că de ce faptul acesta absolut normal - securitatea depozitelor - trebuie să ne fascineze? Şi e în măsură el să eclipseze ciordirea banilor din bănci? Poate doar naivii vor uita de furt.
Toată povestea asta cu cele trei bănci seamănă perfect cu ceea ce concetăţenii noştri rusolingvi numesc LOHOTRON. Mai întîi, din bănci dispar sume enorme. Apoi băncile vor fi lichidate, ceea ce înseamnă că evident contribuabilii vor trebui să suporte cheltuieli. Vreo trei mii de angajaţi vor fi concediaţi şi, desigur, nimeni nu ştie cum se vor descurca aceştia. Pe deasupra, vinovaţii huzuresc şi pesemne rîd în hohote de articolele unor ziarişti revoltaţi.
Multe am văzut în anii tranziţiei, stimaţi ascultători, dar ţeapa cu pricina luată de mase mi se pare inconfundabilă, monumentală, năucitoare. De fapt, e o bătaie de joc. Şi o dovadă clară că decăderea morală a impregnat pînă-n măduva oaselor maşinăria statală făurită cu mult elan în zorii tranziţiei…
