In România, regele Mihai l-a exclus pe nepotul sau, principele Nicolae, din linia de succesiune la tron. Despre cum este văzut acest gest din America o relatare a corespondentului Europei Libere la Washington.
E foarte interesant de urmarit reactiile de dezamagire, pe retele de socializare, la decizia regelui Mihai de a-i retrage nepotului sau Nicolae, titlul de Principe al României si calificativul de Alteta Regala. Explicatia depaseste cadrul acestei neasteptate hotariri regale si intrigilor de palat. Asta cu-atit mai mult cu cit in România, institutia monarhiei este doar simbolica. Dar tocmai pentru ca este un simbol, o decizie atit de serioasa, lipsita de transparenta, capata o semnificatie mult mai larga.
Pentru ca daca este sa meditam la ceea ce s-a intimplat in acesti 25 de ani – si sint convins ca ascultatorii din Republica Moldova se pot si ei identifica cu aceasta constatare si anume ca pare sa existe un efort concertat si in care se investesc resurse pentru a discredita valori si a diminua increderea oamenilor intr-un viitor prosper, democratic, normal.
Trecerea la economia de piata s-a tradus prin coruptie si cinici imbogatiti strategici, cu imprumuturi dubioase, taxe neplatite si dispret pentru omul de rind. Partide respectabile au fost infiltrate sau distruse si s-a ajuns ca diferentele intre bun si rau, intre legitim si ilegitim, relativ clare la inceput sa fie diminuate, uneori pina la disparitie. Totul e o apa si un pamint.
Mafii politico-economice traverseaza orientari politice si ideologii, intr-o vicioasa fraternitate a banului, asta indiferent de regim. Si-acum vine aceasta veste, pentru ca – nu-i asa? – mai ramasese ceva inca vag respectabil si trebuia adus la numitorul comun. Principele Nicolae este apreciat de populatie pentru maniera in care si-a imbratisat cu modestie si dedicatie atributiunile. Derapajele casei regale nu au inceput acum, dar se pare ca inlaturarea princepelui Nicolae, asa cum a fost facuta a atins de data aceasta un nerv sensibil. Si asta pentru ca s-a ajuns la o limita de jos a deteriorarii spatiului public.
Tocmai data fiind irelevanta monarhiei, in România e foarte interesant de vazut cum oamenii reactioneaza, de cele mai multe ori descifrind probabil corect ce sau cine s-ar putea afla in spatele acestei decizii. Fireste ca si in aceasta situatie, reactia va ramine probabil fara impact. In fond este o decizie stranie, intr-o lume oricum aproape ireala. Dar ea nu face decit sa ne reaminteasca ca ori de cite ori a aparut o speranta – in anii astia – s-a avut grija ca oamenii sa fie readusi brutal cu picioarele pe pamint, la o realitate creata cu intentii dubioase.
