Autoritățile germane au spus că se așteaptă ca anul acesta să primească 800.000 de cereri de azil – de patru ori mai multe decât anul trecut. „Va fi greu, dar nu vom fi copleșiți”, a promis cancelarul Angela Merkel. Germania este de departe cea mai mare și mai puternică economic dintre țările UE, iar marea majoritate a locuitorilor ei simt datoria - inclusiv istorică - de a-i ajuta pe cei care fug de violență și război. Dar cum va face față concret nevoilor de bază ale sutelor de mii de străini, începând cu găzduirea? – se întreabă agenția Associated Press într-o relatare-reportaj de la Berlin.
În vârstă de 32 de ani, Leila petrece împreună cu soțul și doi copii mici prima săptămână în Germania într-un adăpost temporar, un refugiu auster, dar absolut necesar după o fugă traumatizantă din Siria, începută după ce soțul ei a fost chemat să lupte în forțele guvernamentale.
Leila și familia ei au fost cazați în primele lor zile la Berlin într-o mini-cameră dintr-un centru de tenis acoperit, în centrul metropolei germane. Mobilierul modest cuprinde câteva paturi pliante la la Ikea, o masă mică și un dulăpior. Primesc trei mese pe zi ca și ceilalți refugiați din centrul de tenis, iar baia este în comun.
Aranjamentul – scrie AP – este modest după standarde europene, dar pentru Leila, care nu poate uita străzile presărate cu cadavre din orașul sirian Alep - este un nou început.
„Eram așa de speriați, înainte de a veni aici”, a spus Leila, care și-a dat doar numele mic, de frică să nu li se întâmple ceva rudelor rămase în Siria. „Acum ne simțim ușurați pentru că suntem tratați bine… Ne simțim în siguranță”.
Creșterea numărului de migranți care ajung în Europa din Siria, Afganistan, Irak, Eritreea și alte țări dă bătăi de cap țărilor de destinație, începând cu spațiul locativ – cazare temporară pentru cei care așteaptă răspunsul la cererea de azil, sau permanentă pentru cei care primesc dreptul să rămână. Autoritățile germane spun că au 45.000 de locuri în adăposturi temporare pentru noii solicitanți de azil – fără să luăm în considerare corturile ridicate în grabă – dar ar avea nevoie de 150.000 de locuri.
Și alte țări europene se confruntă cu probleme similare, dar nici una din ele se poate compara cu Germania. Cea mai bogată economie europeană a atras 43% dintre cele 400.000 de cereri de azil depuse în Europa în prima jumătate a anului – de două ori mai multe decât în aceeași perioadă a anului trecut.
Centrul de tenis transformat în care stă Leila cu familia ei urma să fie închis în luna mai, dar a rămas în funcțiune după ce s-a văzut că valul de refugiați crește în continuare. Finanțat de primărie, centrul este condus de Misiunea Orașului Berlin, o organizație creștină non-profit care se bazează mai ales pe voluntari.
În alte părți ale Berlinului containere de felul celor care se încarcă pe vapoare au fost convertite în mici blocuri de locuințe ca să găzduiască în jur de 2400 de oameni. La unul din „satele de containere” din sud-vestul orașului, care tocmai se dă în folosință, containere vopsite în culori vii oferă spații confortabile pentru 300 de refugiați. Înăuntru este câte o singură încăpere, iar pe hol se află la fiecare etaj bucătăria și baia comună, dar în unele cazuri sunt amenajate mici apartamente pentru familii, și chiar spații pentru persoanele cu dizabilități.
În alte părți ale Germaniei sunt folosite pentru găzduirea refugiaților foste cazărmi militare, foste case pentru seniori și se ridică orășele de corturi. Guvernul cancelarului Angela Merkel a dublat deja asistența pusă la dispoziția autorităților locale, aducând-o la un miliard de euro.
Unii germani au decis să ajute străinii pe cont propriu.
Anul trecut berlinezul Jonas Kakoschke și colega lui de apartament au decis să ofere o cameră unui refugiat pe perioada de șase luni cât colega s-a aflat în străinătate. Kakoschke l-a ajutat pe oaspetele din Senegal să învețe puțină germană, să-și rezolve documentele și în cele din urmă să-și găsească propriul apartament. Acum, cu proiectul „Refugiații sunt bineveniți”, înființat de ei, Kakoschke și colega lui ajută la găsirea de găzduire privată pentru noii-veniți, pe criterii de vârstă, limbi vorbite și altele.
„Mulți refugiați spun că nu au nici un fel de contact cu localnicii, iar proiectul nostru îi poate ajuta tocmai cu asta”, a spus Jonas Kakoschke.
Până la sfârșitul lunii iulie, cei doi au „plasat” în casele oamenilor 64 de refugiați în Germania și 34 în Austria. Iar cazul lor nu este singular – există relatări despre mulți germani care au primit refugiați în case, dar nu există statistici.
Chiar și așa, cancelarul Merkel spune că situația nu este satisfăcătoare. „Fiecare persoană sosită este o ființă umană și are dreptul să fie tratată ca atare”, a spus Merkel.
La Berlin, oraș care se așteaptă ca anul acesta să primească 35.000 de refugiați – de trei ori mai mult decât în 2014 – primarul Michael Mueller spune că sistemul trebuie perfecționat, inclusiv pentru a-i separa cât mai din timp pe cei cu șanse de azil de aceia care vor fi trimiși cel mai probabil îndărăt.
Situația din Germania – scrie AP – este complicată de recrudescența violenței xenofobe, mai ales în fosta Germanie de est. În urmă cu o săptămână la Heidenau, aproape de Dresda, o mulțime cu vederi neo-naziste a aruncat cu sticle și petarde în polițiștii care păzeau un adăpost temporar pentru refugiați, aflat în construcție. Vizitând orașul miercuri, Merkel a numit incidentul „rușinos și dezgustător”.
Nu departe, la Meissen, o casă pentru refugiați a fost incendiată în urmă cu două luni, cu doar câteva zile înainte să înceapă să găzduiască 32 de solicitanți de azil. În orașul bavarez Reichertshofen s-a produs un incident asemănător luna trecută.
La Berlin, cei care au grijă de „satele de containere” spun că acolo nu au fost nici un fel de atacuri. „Totuși, suntem îngrijorați”, a spus Detlef Cwojdzinski, supraveghetorul unui asemenea centru în sud-vestul Berlinului. „De aceea am comandat servicii de securitate la locul proiectului de când am început lucrările de amenajare”.
Unii critică ideea refugiilor temporare. Nora Brezger, de la organizația Consiliul Berlinez pentru Refugiați, a spus AP că aceste aranjamente sunt destul de scumpe, anume 25 de euro pe zi pe persoană. Ea crede că mult mai eficient ar fi ca banii să fie folosiți pentru a plăti chirii în apartamente „normale”, mai confortabile și unde străinii pot stabili contacte cu localnicii, nu trăi izolați, ca în corturi sau containere.
La centrul de tenis unde se află Leila îngrijitorii au făcut tot ce-au putut ca locul să arate prietenos, astfel că seamănă mai mult cu un hostel pentru turiștii tineri. Au loc manifestări culturale, seminare și există chiar și o grădiniță pentru familiile care vor sta mai mult. De când s-a deschis centrul în decembrie, s-au perindat prin el peste 950 de voluntari, unii dintre ei oferind consultații psihiatrice, ajutor medical și asistență generală.
„Facem mai mult decât să deschidem ușa, să le arătăm patul și să le spunem: de-aici încolo, vă descurcați”, spune Joachim Lenz, directorul misiunii.
Leila spune că acasă în Siria familia ei nu avea gaz, electricitate, iar mâncarea era puțină – așa de puțină că se temea pentru viața fiului de trei ani și jumătate și a fiicei de șase luni. Acum își permite să se gândească la viitor: cum o să-i ducă la grădiniță, cum o să primească o educație bună, cum o să facă până la urmă cariere.
