Cu două zile de dezbateri în Chişinău, postul nostru de radio a pus punctul campaniei de o lună de zile - „Aici este Europa Liberă”. În termeni tehnici vorbim de vizite în peste douăzeci de localităţi din toată ţara, peste trei mii de km parcurși, zeci de reportaje TV şi radio şi sute de oameni care au avut posibilitatea să-şi spună păsul la microfonul Europei Libere. Înarmaţi cu întrebările, nedumeririle, revendicările formulate de oamenii cu care am stat de vorba in timpul caravanei, am realizat duminică o dezbatere cu tema: Încotro Moldova? La discuţii au participat europarlamentara Monica Macovei, scriitorul şi corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Dan Alexe şi Daisy Sindelar, director regional în cadrul RFE/RL.
Dezbaterea de duminică a pornit de la constatarea că Republica Moldova nu mai reprezintă o istorie de succes în relaţia cu Uniunea Europeană, constatare pe care o auzim tot mai des în discursurile politicienilor occidentali şi a liderilor de opinie de la Chişinău. Reprezentativ este comentariul publicat la începutul acestei luni de Secretarul General al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, în cotidianul american The New York Times, perceput de unii ca un rechizitoriu necruțător la adresa puterii actuale de la Chişinău. Înaltul funcţionar de la Strasbourg constată că în ultimii ani „s-a făcut prea puţin pentru dezvoltarea economiei ţării, corupţia rămâne endemică şi statul este în continuare în mâinile oligarhilor”. Ce şanse mai are clasa politică din Republica Moldova să readucă pe făgașul normalității relaţia cu Uniunea Europeană? Un răspuns la această întrebare a formulat europarlamentara română Monica Macovei:
„Nu suntem în buza prăpastiei dar o să intrăm într-o perioadă foarte dificilă pentru că de Republica Moldova nu se mai vorbeşte cu entuziasmul şi cu bucuria cu care se vorbea în anii trecuţi. Vă aduc aminte cum au venit toate unele după altele: eliminarea vizelor, semnarea Acordului de Asociere şi se vorbea despre o dată a negocierii. Din păcate, Guvernul nu a depus cerere de negociere. Ţara e într-un con de umbră, ceea ce nu e bine. M-aş referi la ce se întâmplă acasă, pentru că asta condiţionează comportamentul de la Bruxelles. Acasă avem miliardul pe care trebuie să-l justificăm şi acasă avem oameni vinovaţi de pierderea acestui miliard pe care nu-i cheamă nimeni să-i întrebe nimic şi avem şi reflectarea pe plan european a acestor lucruri, a faptului că nu se întâmplă nimic şi că nu sunt investigate aceste fărădelegi – şi anume oprirea banilor europeni şi oprirea investiţiilor. Ca atare, cetăţenii Republicii Moldova pierd bani pe lângă miliard. Dacă nu există încredere într-o ţară, în sistemul juridic şi politic, investiţiile nu vin şi, doi, nu vin banii de la Uniunea Europeană aşa cum ar fi trebuit să vină şi în ritmul care au venit în anii trecuţi. E foarte important ca populaţia să înţeleagă că furturile politicienilor îi afectează pe ei, sunt din banii lor.”
În instituțiile europene de la Bruxelles se constată un entuziasm redus pentru extinderea comunităţii. Anul trecut, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, a declarat că nici un stat nu va mai adera la Uniune în cei cinci ani ai mandatului său, fără a spune nimic despre eventuale desemnări de noi ţări-candidate. În pofida acestui scepticism, ministrul de externe Natalia Gherman a declarat recent că nu exclude ca Republica Moldova să depună o cerere de aderare pe parcursul mandatului actualului Guvern, desigur, în cazul unei stabilități politice. Iată cum a comentat această posibilă intenţie corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Dan Alexe:
„Sunt mai multe etape intermediare şi Moldova nu este în situaţia de a depune o cerere de aderare la Uniunea Europeană şi dacă o face riscă să-şi îndepărteze nişte guverne care ar sprijini-o altminteri. Nu se poate grăbi în felul acesta. Trebuie nişte consultări acolo mai întâi, înainte de a anunţa aici din diferite motive electorale un pas care nu poate fi făcut. (…) Moldova este mult prea idealistă şi nu suficient de pragmatică ca să realizeze că trebuie o muncă sistematică de a se face cunoscută pentru că Moldova subestimează ignoranța uriaşă a europenilor, atât la nivel politic, cât şi al publicului, cât şi al presei. Să aştepţi tu de la nişte politicieni occidentali care, la rândul lor, au alte preocupări, să-ţi acorde puţină atenţie este prea idealist. Trebuie o muncă mult mai mare de afirmare permanentă şi de găsire a unei identităţi simple, de amintit în orice moment. Moldova aşteaptă prea mult, într-un fel pasiv, de la Occident.”
De-a lungul anilor, cei care lucrează intens la promovarea imaginii Republicii Moldova în afara ţării sunt reprezentanţii misiunilor diplomatice. Fostul ambasador în Statele Unite, Igor Munteanu, constată că în ultima perioadă sarcina lor a devenit din ce în ce mai dificilă:
„Congresul Statelor Unite a manifestat mult interes faţă de ce se întâmplă în Republica Moldova şi în ţara vecină Ucraina. Businessul american a manifestat multă iniţiativă şi mult interes pentru a intra în economia noastră. De aici încep problemele, pentru că dacă sistemul şi mediul de afaceri nu este suficient de prietenos, atunci companiile americane care se reîntorc înapoi povestesc un narativ care nu ne avantajează. De asemenea, şi ultimul element: comunităţile moldoveneşti pe care niciodată nu ar trebui să le ignorăm. Avem comunităţi foarte puternice, dar care pot rămâne solidare cu Republica Moldova atâta timp cât ţara îi atrage şi dacă nu există un narativ, o istorie pozitivă care i-ar inspira, cu care s-ar bucura, cu care s-ar mândri în Statele Unite, nivelul lor de asistenţă este mult mai jos decât ar putea să fie.”
Una din concluziile formulate în timpul dezbaterii a fost că Republica Moldova, clasa politică în special, dar şi anumite comunităţi, segmente ale populaţiei se comportă asemeni unui copil răsfățat şi nu prețuiesc la justa valoare cuvintele şi gesturile încurajatoare. Cum se explică „răbdarea” partenerilor strategici din Occident, în condiţiile în care puterea de la Chişinău nu este cea mai silitoare pentru a ajunge pe agenda marilor puteri. Daisy Sindelar, directoare regională în cadrul RFE/RL, constată că explicaţia trebuie căutată mai curând în evoluțiile regionale și proximitatea conflictului din Ucraina:
„E adevărat că Moldova a devenit o realitate pentru politica americană doar recent. Cred că atât Uniunea Europeană cât şi Statele Unite au reacţionat foarte încet la rolul din ce în ce mai agresiv pe care Rusia a început să-l joace în această vecinătate. Cred că Statele Unite au trebuit să recunoască cu oarecare jenă că şi-au spălat mâinile cu această regiune, crezând că şi-au îndeplinit rolul, că misiunea este îndeplinită. Sper că Uniunea Europeană se trezește în faţa acestei noi realităţi, iar noua administraţia americană, atât Biden, cât şi Obama sunt foarte conştienţi de ameninţarea din zonă şi pe care situaţia din Ucraina o pune pentru restul Europei şi sunt foarte conştienţi de potenţialul instabilităţii regionale şi în ce fel Moldova ar putea fi afectată de conflict.”
Europa Liberă: Dar eu, totuşi, o să continui pe linia de dezbateri şi vreau să răspundă la această întrebare Dl Diacov, un politician cu multă experienţă. Vă adresez o întrebare care vine din teren: dacă nu cumva, la un moment dat, aşa cum este necunoscută, dacă nu cumva demoralizează genul acesta de asistenţă? Ţineţi minte cazul când s-au produs inundaţiile şi am invocat genul acesta de exemplul de multe ori, veneau soldaţii şi puneau diguri, iar în timpul asta oamenii prindeau cu oborocul peştele pentru că s-a rupt iazul şi era lesne de prins nişte peşte. Dle Diacov?
Dumitru Diacov: „Sigur că orice discuţie pe această temă este foarte serioasă. Eu ţin minte în 1995, eram în Statele Unite, la Washington, mă întrebau despre situaţia din Republica Moldova şi eu încercam să le spun că situaţia este foarte complicată: Transnistria, armata a 14-ea, avem nevoie de un sprijin, fiindcă orice încercare a Republicii Moldova de a face un pas mai brusc, se va termina cu închiderea unui robinet cu gaz, dar când eşti la guvernare trebuie să te gândeşti şi la aceste lucruri. Spuneam: Domnilor, voi veniţi şi implicaţi-vă mai activ, pentru că ceea ce este în Transnistria, reprezintă un pericol pentru Europa şi din cauza asta este atenţia sporită a Statelor Unite, a Uniunii Europene faţă de Republica Moldova. Sigur, este mare păcat că politicul şi societatea nu s-a folosit de acest moment încă.”
Europa Liberă: Vreau în continuarea acestui subiect să-l întreb pe dl Ion Sturza, care este politicianul ce stă pe ambele maluri ale Nistrului. În ce măsură România este interfaţa care poate să ajute Republica Moldova să ajungă pe calea cea dreaptă şi dacă România este un exemplu convingător că în Uniunea Europeană lucrurile stau mai bine?
Ion Sturza: „Eu întotdeauna am considerat că cel mai bun avocat poate şi trebuie să fie România. Măcar dintr-un element pragmatic: acel traseu pe care l-a trecut România în parcursul său de integrare europeană, care presupune şi mult lucru tehnic, noi am putea să-l facem cu mult mai uşor cu implicarea experţilor şi documentelor deja aprobate de ţara vecină. Numai că în România îşi aduc aminte de Republica Moldova în campania electorală. Este bine primit să fii unionist şi patriot în România în campania electorală, aparent îţi dă nişte punte, însă după aceea cam se uită până la următoarea campanie electorală.”
La dezbaterea de duminică nu au lipsit opiniile oamenilor cu care am stat de vorbă pe parcursul întregii campanii „Aici este Europa Liberă” şi pe care i-am întrebat cum văd ei viitorul ţării şi cine ar trebui să pună umărul, în primul rând, la dezvoltarea acesteia. Iată doar câteva dintre păreri:
„Noi tot zicem „cu Europa” dar, ştiu eu, cum ne vor ajuta? Dacă vom fi noi buni. Şi noi trebuie să fim buni, noi trebuie să ne lăsăm oleacă, să muncim, să avem de unde întoarce banii aceştia, or ei tot vin de undeva munciţi.”
„Nu ştiu unde ajung banii ăştia, dar lumea noastră nu simte nimic. Nu ştiu de ce şi unde se îneacă ei.”
„Am găsit ieşirea din situaţie să plec şi asta-i tot. Să stau să lupt aici pentru viitorul meu nu am văzut sens.”
Campania „Aici este Europa Liberă” am desfăşurat-o în peste 20 de localităţi unde am încercat să dezbatem alături de localnici problemele comunităţii lor şi ale ţării. Parteneri în cadrul acestei acţiuni au fost Asociaţia Presei Independente şi Programul Comun de Dezvoltare Locală Integrată. Aşa cum a observat coordonatoare Programului, Olesea Cazacu, acest proiect a întărit încrederea oamenilor în posibilitatea schimbărilor în societate:
„Cu atâta efort dar s-a ajuns doar în 20 de localităţi. În ţară mai sunt aproape 900 de primării. Pe acei oameni, din păcate, nimeni nu a venit niciodată să-i întrebe ce facem, cum ne descurcăm? Oamenii aşteaptă, într-adevăr, cineva să-i întrebe acest lucru, dar, pe de altă parte, au o disperare pentru că atunci când vine cineva aşa cum aţi făcut-o Dvs şi m-a mirat că au fost, totuşi, destul de pasivi. Poate şi în urma campaniei electorale care a fost deja s-a obişnuit că politicenii vin să le spună cuvinte frumoase, iar după ce se termină alegerile, din păcate, nu se întâmplă nimic. Oricum, efortul pe care l-aţi depus merită foarte multe, rămâne ca, într-adevăr, să punem Moldova pe roate.”
Aşa cum au remarcat invitaţii atât la dezbaterea de duminică, cât şi cea de sâmbătă, despre libertatea presei în Republica Moldova, în ţară există multă decepţie şi dezamăgire. Ce le rămâne de făcut? Să dea dovadă în continuare de curaj şi activism civic. Chiar dacă schimbările nu se văd peste noapte, o evoluție întârziată e mai bună decât o stagnare permanentă.
---------
„AICI este Europa Liberă” a fost o campanie a postului de radio Europa Liberă/Libertatea în parteneriat cu Programul comun pentru dezvoltare locală integrată, Progamul ONU pentru dezvoltare Moldova, şi Asociaţia Presei Independente. Partener media - postul de televiziune Canal Regional. Pentru a afla în ce zi suntem în localitatea Dvs ori pe aproape accesați harta interactivă a comunităților în care vom face tabără pe parcursul unei zile întregi.
