Campania „AICI este Europa Liberă”, care s-a desfăşurat timp de o lună de zile în 20 de localități din Republica Moldova, s-a încheiat prin organizarea a două dezbateri de bilanț la Chișinău, pe 29 şi 30 august, cu participarea unor jurnaliști cunoscuţi din media moldoveană și prin implicarea unor oameni politici, businessmeni, ambasadori și lideri de opinie.
Au fost și trei invitați de marcă: europarlamentara Monica Macovei, scriitorul și jurnalistul Dan Alexe, tot el și corespondentul de la Bruxelles al Europei Libere, precum și Daisy Sindelar, director regional în cadrul RFE/RL. Prezența lor a oferit o perspectivă din exterior asupra Republicii Moldova, fără de care orice evaluare ar suferi de parțialitate și subiectivism.
Nu știu cum mai stăm azi cu libertatea cuvântului în Moldova, dar asistând la ambele dezbateri mi-am zis că opiniile și punctele de vedere care au răsunat acolo ar fi meritat să se audă și la Televiziunea Publică din Moldova, să fie transmise în direct, în așa fel ca nimeni să nu le poată cenzura sau ignora. Și când spun asta, mă refer mai ales la declarațiile tranșante ale Monicăi Macovei referitoare la aducerea unor procurori de la DNA, care să stimuleze cercetarea dosarelor grele de corupție și delapidare a banilor publici şi, mai ales, a miliardului de dolari furat din bănci. Monica Macovei a vorbit la fel de hotărât despre demnitatea și necesitatea protestului civic, care să demonstreze clasei politice că nesimțirea și malversaţiunile ei vor fi sancționate.
S-a mai discutat în cele două şedinţe de bilanț despre cum se poate contracara otrăvitoarea propagandă rusească. Versatul jurnalist care este Dan Alexe, excelent cunoscător al spațiului estic și al celui vestic deopotrivă, a subliniat că propaganda rusă este îndreptată cu o forță năucitoare nu doar asupra fostelor colonii sovietice, dar a acaparat un important segment din opinia publică occidentală, acolo unde a infiltrat clasa politică (cazul Schroeder din Germania, Frontul Național din Franța, Jobbik din Ungaria ș.a.) și a cumpărat mijloace media pentru a orchestra diversiuni și a distorsiona adevărul despre ceea ce se întâmplă în spațiul post-sovietic și în Rusia lui Putin, la fel şi pentru a semăna discordie între cancelariile europene și Statele Unite.
Un alt subiect intens dezbătut a fost dilema jurnaliștilor din Moldova care atunci când critică pe bună dreptate puterea actuală sunt acuzați că ar face jocul opoziției pro-moscovite și ar promova interesele Kremlinului. O teză falsă şi un șantaj la adresa presei și societății în general din partea guvernanților, dornici să-și conserve influenţa și impunitatea. Dilema „dacă nu ești cu noi ești cu inamicii Moldovei” a fost demontată de oaspeţii de peste hotare, care i-au îndemnat pe jurnaliștii moldoveni să-și facă în continuare onest meseria, să nu se teamă de „imaturitatea” publicului, să nu renunțe să-l informeze corect, să-l educe, să-l ajute să-și cultive o gândire independentă și complexă.
Cei câţiva demnitari de la Chișinău prezenți la dezbaterea finală organizată de Radio Europa Liberă - trei miniștri și un parlamentar - s-au aflat în postura destul de ingrată de a fi avocații unei guvernări în mare criză de credibilitate. Evident că ei n-au vrut/n-au putut în luările lor de cuvânt să rostească numele marilor răufăcători, ale celor care devalizează bănci, sărăcesc populația prin monopoluri și scumpiri nejustificate, care practică o justiție selectivă, în funcție de interese politice, cum s-a văzut, bunăoară, la negocierile pentru formarea actualei coaliții de la putere.
Doar că numele acestor delapidatori – devenite „brand de ţară”! – sunt cunoscute de toţi. Campania „Împreună punem Moldova pe roate” a Europei Libere a relevat, într-un mod alarmant, că lumea nu mai crede că lucrurile s-ar fi schimbat în bine din 2009 încoace. Dimpotrivă: politicienii care au continuat să fure, invocând integrarea europeană, au compromis şi ideea europeană, și aderarea la UE. În mintea alegătorilor abandonaţi și disperaţi, reorientarea Moldovei spre Occident a condus la pierderea pieței rusești și a locurilor de muncă, la adâncirea corupției și hoției. Puțini dintre ei realizează că nu idealul european este de vină – dovadă nivelul de viață din Uniunea Europeană –, ci distanța dintre sloganul și fapta politicienilor indigeni. O altă impresie a omului de la sate este că occidentalii, cei care i-au finanțat generos pe actualii guvernanți, n-au avut grijă să le oprească jafurile, să-i pedepsească. În consecinţă, mulţi moldoveni se agață de partidele populiste, pro-rusești, care promit ordine și dreptate. Aici s-a ajuns!...
Mărturisesc că, urmărind de atâția ani scena politică, m-au stupefiat mereu aspirațiile mediocre ale oamenilor noștri politici. Singura lor dorință – devoratoare, irepresibilă –, odată instalați la putere, este să se umple de averi, să-și domine și să-şi umilească semenii. Ei n-au avut niciodată orgoliul de a fi oameni de stat, adică ceea ce numim „părinți fondatori” sau „eroi întemeietori”. N-au avut ambiția să lase în urma lor ceva măreț și durabil, care să le onoreze numele. Au jucat cu nesaț alba-neagra, au licitat destinul naţional, aducând ţara pe muchia falimentului. Iar când cineva dintre ei (întâmplare rarisimă!) a vrut să-și ia în serios misiunea, să inițieze o schimbare autentică, a fost imediat tras în jos, anihilat, rejectat, pentru că – se ştie – nimeni în Moldova nu are dreptul să contrazică regula mediocrității și a complicităţii în turpitudine. Lipsa de viziune și anvergură a conducătorilor unei țări se numește miopie politică, iar egoismul și lăcomia – infirmitate morală, cruzime, handicap sentimental. „O țară pe care o iubești nu o furi”, observa Monica Macovei la dezbaterea de duminică și logica acestui argument nu poate fi contrazisă.
Campania „AICI este Europa Liberă. Împreună punem Moldova pe roate” a developat o imagine diferită a Basarabiei, alta decât cea percepută în grabă la Chișinău, unde este deformată prin diverse filtre mediatice, spoită cu fard propagandistic. A fost o „scanare” a țesutului social și a stărilor de spirit din Moldova profundă, dar şi o frumoasă aventură, care a atras un imens efort organizatoric şi multă creativitate jurnalistică, oferind oamenilor şansa de a se auzi – cetăţeni şi autorităţi publice –, de a vorbi liber despre ceea ce îi frământă. O campanie media care a consolidat cultura democraţiei. Concluzia de la final, pe care am împărtăşit-o cu toţii, a fost că lucrurile se pot îndrepta în Moldova, dacă ne vom mobiliza şi vom avea încredere.
