De peste zece ani, Ungaria, ţările baltice, Polonia, Cehia şi Slovacia sînt membre ale Uniunii Europene. S-au alăturat unei comunităţi a valorilor care le-a sprijinit cu sume imense pentru a-şi ridica standardele de viaţă şi pentru a-şi reface infrastructura. Toate aceste ţări primesc pînă-n momentul de faţă mai mulţi bani de la Bruxelles decît transferă ele efectiv în bugetul comunitar.
Acum ţările baltice şi Polonia cer cu insistenţă o prezenţă militară mai puternică pe teritoriile lor ca un scut de apărare faţă de Rusia. Este un indiciu în plus, că, în ultimii ani, est-europenii s-au dovedit mai tari cînd e vorba despre solicitări decît în a da ceva în schimb.
Această atitudine se remarcă tocmai în aceste zile cînd Uniunea Europeană este confruntată cu afluxul de refugiaţi din Orientul Apropiat. Ţările amintite se opun cu vehemenţă primirii unor oameni afectaţi de război - şi care, din motive politice, fug pentru a-şi salva vieţile.
Este mai mult decît paradoxal cînd unii lideri ai ţărilor amintite invocă valorile creştine ale Europei şi, în acelaşi timp, vorbesc în mod demagogic şi populist despre ameninţarea existenţei Apusului din cauza refugiaţilor musulmani.
Cea mai stridentă voce în acest cor al demogogiei naţionalist-populiste este cea a premierului Ungariei, Viktor Orbán. Faptul că declaraţiile sale se bucură de o popularizare prioritară în mass-media internaţională are de-a face cu deraierile politice, naţionaliste, ale guvernului său şi cu comportamentul actual al autorităţilor ungare faţă de refugiaţi. Dacă s-ar răspîndi pe canale media şi anumite declaraţii ale unor politicieni din est (pe cele ale unor organizaţii nici nu le avem în vedere!), atunci ele, pe alocuri, cu siguranţă, le-ar umbri pe cele ale lui Orbán.
Pe lîngă teze conspiraţioniste, unii politicieni est-europeni vehiculează argumente străvezii pentru a-şi justifica poziţia contra primirii refugiaţilor. Astfel, în Polonia s-au făcut referiri la refugiaţi ucrainieni, primiţi în această ţară. Nu s-a spus, însă, nimic despre faptul că aceşti refugiaţi sînt folosiţi ca forţe ieftine de muncă şi că, pe de altă parte, cu aceştia nu există probleme de integrare.
Ţările baltice justifică adversitatea lor faţă de refugiaţi, invocînd prezenţa minorităţi ruse, uitînd că etnicii ruşi locuiesc acolo de decenii şi sînt, de asemenea, integraţi în structurile existente. Liderii Ungariei şi Cehiei nici măcar nu caută justificări de genul acesta, declarînd, pur şi simplu, că nu-i vor pe refugiaţi. Pentru a nu se limita numai la vorbe, Ungaria a emis o ordonanţă de urgenţă care-i declară pe cei care trec ilegal frontiere drept infractori care pot fi condamnaţi la trei ani de puşcărie. În plus, armata ungară de acum înainte poate să fie mobilizată contra migranţilor.
Preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, a vorbit în urmă cu cîteva zile despre Germania întunecată, referindu-se la incidentele contra unor tabere de refugiaţi puse la cale de forţe extremiste şi naţionaliste. Aceste forţe nu au reuşit să schimbe cu nimic atitudinea generală a populaţiei din Germania care s-a pronunţat pentru primirea refugiaţilor şi acordarea de azil politic unor persoane supuse prigoanei. Pe lîngă această Germanie întunecată, există, însă, şi Europa întunecată. O Europă egoistă în care spiritul de solidaritate este orb, lipsit de civism şi, cronic, subdezvoltat.
