Nimic nu lucrează mai bine și mai neștiut decît iluzia avantajului preferențial. Cine știe să o cultive face din comerț un joc cîștigător.
Exemplul cel mai limpede e contractul de telefon mobil și folclorul din jurul lui. Vi s-a întîmplat, desigur, să discutați cu un cunoscut care v-a spus la un moment dat, cu tonul că dezvăluie un secret favorabil: a! eu am abonament special! După care vin detaliile: am avut o ofertă foarte bună și plătesc o nimica toată.
Detaliile continuă: în banii ăștia am atîtea ore de vorbit pe gratis, plus atîtea mii de texte tot pe gratis și - fii atent! - dacă trec de limită mi se dublează totul și o iau de la capăt pe gratis.
La sfîrșitul mărturisirii, ai în față un om atins de un noroc meritat și lucrat cu mare abilitate. E clar că firma de telefonie a fost sedusă sau făcută șah mat de abilitatea clientului. Contractul astfel negociat e, evident, neasemuit și inaccesibil oricui altcuiva.
Omul are senzația certă că e preferat, nu contează cum și de ce. Singura problemă e fiecare că client crede același lucru și îți va spune exact aceeași poveste, poate un pic mai înflorită.
