Linkuri accesibilitate

Șapte zile din viața unui protestatar al Platformei Demnitate și Adevăr din centrul Chișinăului


Jurnalul săptămânal cu Anatolie Cărbune.

Născut în 1952 în s.Sevirova, raionul Florești. A absolvit Institutul Pedagogic Taras Șevcenko din or. Tiraspol, facultatea de fizică și matematică, 1974; Universitatewa de Studii Politice și Economice Europene Constantin Stere, facultatea politologie și instruire juridică, 2007. A activat ca profesor de fizică și matematică în satele Izbiște și Ohrincea din raionul Criuleni, 1974-1976; organizator pe lucrul extrașcolar în ȘM din s. Prajila, raionul Florești, 1976-1980; instructor la Comitetul Executiv raional Florești, 1980-1982; șef adjunct la Direcția Învățămînt Florești, 1982-1989; instructor la Comitetul Executiv raional Florești, 1989-1993; director al Școlii Medii nr.1 din or. Florești, 1993-2000; președinte al ONG /Cetatea Sorocii/, 2000-2010; vicepreședinte al raionului Florești, 2010-2012; pensionar.

Din cauza frînării îndeplinirii promisiunilor făcute de alianțele din Parlamentul Republicii Moldova, constituite după evenimentele din 07 aprilie 2009, îndeosebi după furturile masive, inclusiv cel al secolului, adică miliardului de dolari, societatea civilă din RM a constituit Platforma Civică /Demnitate și Adevăr/, care la 06 septembrie 2015 a convocat Marea Adunare Națională la care au participat peste 100 mii cetățeni. Marea Adunare Națională a ales Consiliul MAN în frunte cu președintele Andrei Năstase și a votat un șir de revendicări, inclusiv: demiterea Procurorului General, directorului Centrului Național Anticorupție, guvernatorului Băncii Naționale, Comisiei Electorale Centrale etc.

Totodată a făcut apel către participanți, care doresc să-și exprime protestul prin instalarea corturilor în PMAN, începînd din 06 septembrie 2015 să rămînă în PMAN. Astfel la 06 septembrie 2015 în PMAN a apărut așa numitul oraș al demnității, din care a făcut parte și sussemnatul. În cele șapte săptămîni nu a încetat nici o clipă să protesteze, fiind unul din cei mai activi protestatari.

Luni

Am pășit în a șaptea săptămînă de protest de stat în cort. A fost greu, ploaie, vînt, frig, dar nu am putut să stau acasă cînd Basarabia se confruntă cu o multitudine de probleme, cînd sistemul politic moldav s-a împotmolit definitiv, cînd Statul, pretins democratic, a devenit oligarhic. Ca de obicei am luat ceaiul, după care am făcut o plimbare prin orașul demnității, printre corturi discutînd cu protestatarii, îndeosebi cu cei care stau în corturi de la început. Dispoziția colegilor era cît se poate de bună, după cum arăta a fi și ziua. La orele 12.00, ca de obicei, a avut loc conferința de presă cu participarea membrilor Consiliului Marii Adunări Naționale. Andrei Năstase, președintele CMAN și Chiril Moțpan, membru al CMAN și moderator, au dat citire unor declarații ale CMAN adresate Președintelui RM, Nicolae Timofti, și Guvernului RM, vizavi de unele cerințe primordiale care urmează a fi îndeplinite, dar și convocarea în PMAN pe 01.11.2015 a unei adunări de constituire a grupului de inițiativă cu privire la modificarea Constituției RM, privind alegerea Președintelui RM de către popor. Inga Grigoriu, membru al CMAN a adus la cunoștință că la 14.00 vom picheta Comisia Electorală Centrală ca rezultat al demterii vicepreședintelui CEC, Ștefan Urîtu.

La 13.00 am luat prînzul la o cantină de pe str. Ștefan cel Mare, unde mănînc de la începutul protestului, din banii mei, dar și restul cheltuielilor pe parcursul protestelor au fost din bani proprii.

Protestul de la CEC a durat o oră. La discuție cu protestatarii a ieșit Președintele CEC, Iurie Ciocan. Discuția a fost destul de aprinsă, cu multe întrbări și răspunsuri de genul: /Eu știu!/; /Sunt foare pregătit./; /Am bună școală, sunt doctor în științe politice./ etc.

L-am întrebat și eu: - Îl cunosc pe Ștefan Urîtu de pe băncile facultății, a fost și va rămîne cu demnitate și pentru adevăr, de ce a dat dovadă și pe 04 octombrie 2015 la adunarea cetățenilor din PMAN, unde a spus că alegerile din 30.11.2014 și locale din 2015 au fost fraudate, dumitale, după ce nu o să mai deții această funcție, nu are să-ți fie rușine? Nu o să vă mustre conștiința? Răspuns nu am primit, doar s-a încrețit și mai tare.

După pichetare, în orașul demnității, au urmat discuții aprinse. Protestatarii deveneau tot mai agitați, îndeosebi după Forumul inițiat de Președintele RM din 14.10.2015 și hotărîrea Parlamentului RM din 15.10.2015, cu privire la ridicarea imunității liderului PLDM, deputatului Vladimir Filat și reținerea pe 30 zile în izolatorul CNA.

Pe fețele fiecărui protestatar se putea citi: /Ce urmează?/; /De ce doar Filat?/; /Ce facem cu Plahotniuc?/ etc.

Ca de obicei la orele 19.00 am urmărit știrile la Jurnal TV, am mai discutat cu unii susținători din mun. Chișinău, dar cireșica de pe tortă a fost un consilier de la PL din Florești, care a venit să susțină protestatarii, făcînd și o donație de 1000 lei.

La orele 21.00 am inrat în cort să scriu. De la 10.30 pînă la 11.20 m-am plimbat printre corturi discutînd cu cei care încă nu dormeau. Era un timp, după o ploiță, foarte frumos. M-am culcat aproape de orele 12.00.

Marți

M-am trezit la ora șase. După miezul nopții s-a pornit o ploie și mai continua să plouă. Norocul protestatarilor că nu este tare frig, deocamdată este suportabil, a fost mai frig vreo două zile săptămîna trecută, dar am suportat. Important este că protestatarii, cei mai devotați revendicărilor înaintate de MAN din 06.09.2015, sunt hotărîți să meargă pînă la capăt.

Ca de obicei în cortul mic, cum este, am făcut gimnastică, după care la toaleta publică de pe str. Bănulescu Bodoni colț cu Ștefn cel Mare m-am spălat, a fost prima zi cînd nu m-am dezbrăcat pe jumătate, era mai frig, apoi ceaiul și o nouă zi.

Ieri nu am scris nici un vers, a fost prima zi de la începutul protestului cînd nu mi-a venit muza ori evenimentele de ieri nu m-au inspirat. Azi posibil că voi recupera, mă inspiră ploaia și atmosfera din cort.

Pe la orele 10.00, în pofida ploii am ieșit afară, orășelul de corturi părea pustiu, doar în două locuri, sub umbrele, unii protestatari erau în discuții. Am intrat și eu cu ei în vorbă, aflînd că am fost căutat pentru a merge la ședința Consiliului Marii Adunări Naționale. Au mers trei persoane, din spusele lor discuția cu membrii CMAN a fost destul de dură, și-au expus unele viziuni asupra situației, urma să aibă loc conferința de presă la care să aflăm mai multe.

Între timp de cercul nostru s-a apropiat o doamnă care a întrebat: Nu este nimeni de la Florești? Întorc capul și nu-mi venea să cred ce văd în fața mea, era o colegă de clasă din satul natal Sevirova, Ada Rvenco (Panciuc), pe care nu o văzusem de vreo 35 de ani și care venise de la Paris să susțină protestatarii. A fost o surpriză nemaipomenită, nu îmi venea să cred ochilor, a fost vrerea celui de Sus ca să ne întîlnim peste atîți ani și în atare circumstanțe. I-am arătat cortul în care stau a șaptea săptămînă, a rămas fără cuvinte de faptul că noi rezistăm în atare condiții. Ulterior a făcut donații din partea ei și a prietenilor moldoveni din Paris. La conferința de presă mai mult am discutat decît ascultat, dar totuși am înțeles că se așteaptă mari schimbări, doar să rezistăm.

După plecarea ei, îmi părea că am visat, dar revenindu-mi din șoc, am intrat în cort și am continuat să lucrez asupra unor versuri, sper pînă la sfîrșitul zilei să le termin.

Afară continua să plouă, dar aveam nevoie de puțină recreație și pe la 17.30 am ieșit la plimbare, dar Chiril Moțpan, vicepreședinte al Uniunii Teatrale și membru al CMAN a organizat pentru protestatari o vizită la teatrul cu un singur actor, la spectacolul /Adam și Eva/ am ieșit la orele 20.00, afară turna cu găleata, mi-am cumpărat un ceai verde și în cort l-am servit cu plăcinte cu bostan cumpărate pe parcursul zilei și am purces la scris. Pînă tîrziu am finalizat versurile /Îndură-te, Doamne Sfinte!/

Îndură-te, Doamne Sfinte!

Și iarăși peste cortul meu

Cerul lacrima își varsă,

I-o fi jale, aș crede eu,

Dar nu am cale întoarsă.

Îmi arunc privirea-n zare

Printre purele lui lacrimi

Și cu gînd la guvernare

Trec peste-ale mele patimi.

Din strămoși noroc nu are,

Cerule, basarabeanul,

A trăit în dezolare

Cu rusul și cu osmanul.

De un sfert de veac încearcă

Să-și croiască altă cale,

Doamne Sfinte, parcă, parcă,

Dar că iarăși mare jale.

Pe sfoară tras de șarlatani

Se zbate între est și vest

Ajuns flămînd și fără bani,

Dar că din moși-strămoși onest.

Îndură-te, Doamne Sfinte,

Și de el, căci e din turmă,

Dar de cînd se ține minte

A mers sărmanul din urmă!

În jurul orei 12.00 m-am culcat, dar nu puteam să adorm doarece ploua și bătea vîntul că la un moment dat mi se părea că o să se prăvale cortul și îl sprijineam cu picioarele, spre dimineață cînd ploaia puțin s-a mai domolit, am adormit.

Miercuri

După ploaia din noapte m-am trezit pe la orele șapte, ploaia încetase și părea că va fi o zi cu soare, după ce am făcut cîteva exerciții, am plecat să mă spăl, colegii de protest ieșeau din corturi ca guzganii, obosiți, hainele ude, eram și eu ud la picioare, dar mizam pe o zi mai caldă ca să-mi usuc încălțămintea. După ce m-am spălat, am procurat un ceai, am revenit în cort mi-am scos papucii și i-am pus în fața cortului să se usuce, între timp am băut ceaiul cu plăcintă și covrigi. Ieșise soarele, ziua devenea mai veselă, mi-am cremuit încălțămintea și am ieșit la discuție cu protestatarii, ardeam de nerăbdare să aflu amănunte despre incidentul din noapte. Un individ, care chipurile anterior fusese obijduit de un combatant, fiind în stare de ebrietate, a venit cu o grenadă în orășelul demnității să ceară explicații de la cel cu pricina. Unul din combatanți l-a luat cu binișorul și măgulindul cu vorba l-a scos în afara corturilor, între timp venise poliția și presa, cît n-ar fi de straniu, dar prezent era canalul Publika TV. Ce a fost în realitate nu știa nimeni, a fost o grenadă de luptă sau una falsă? Cine atît de operativ a informat poliția și televiziunea? Se dădea de bănuit că a fost o scenetă dintr-un spectacol rfegizat din afară. Fapt că combatanții noștri s-au descurcat de minune.

Ziua era frumoasă și sărmanii protestatari își întinseseră hainele, încălțăminmtea, plapome etc. să se usuce. Ni se ridicase și nouă dispoziția, puteam să ne încălzim, să ne simțim mai bine. La 10.30 am intrat în cort să scriu, lucram asupra unor versuri noi inspirat fiind de întîlnirea de ieri cu Ada Revenco (Panciuc). La ora 12.00 a avut loc conferința de presă, Chiril Moțpan, membru al CMAN, a informat că membrii Consiliului sunt în ședință și în timp apropiat vor da citire unei declarații importante. În plus a informat că termenul în care Președintele RM, Nicolae Timofti, să dea răspuns inițiativei priomului ministru al RM, Valeriu Streleț, cu privire la demiterea directorului Centrului Național Anticorupție expiră și în cazul dat vom purcede la pichetarea reședinței Președintelui RM. Toți eram în așteptarea acțiunilor de mai departe.

De la orele 14.00 pînă la 16.00 am finalizat poezia /Doamne, mulțumesc eu ție!/

Ca de obicei la orele 18.00, astăzi, după ce au încetat ploile, a fost reluată /Ora speranței/ , discuție liberă cu profesorul Ion Raț, la care au fost puse în discuție tarifele la gaz și energia edlectrică, pichetarea CEC după demisia vicepreședintelui Ștefan Urîtu, dar și mersul îndeplinirii revendicărilor Marii Adunări Naționale, din 06 septembrie 2015.

La oprele 19.00 am privit știrile la Jurnal TV, iar ulterior /Ora expertizei/ la care au participat: Vasile Năstase, membru al CMAN; Olga Nicolenco, politolog și Arcadie Barbăroșie, sociolog, cel care a dat tonul discuției la Forumul din 14.10.2015. Discuțiile protestatarilor de după emisiune au durat pînă tîrziu, toți așteptau ce va urma.

La orele 10.30 am intrat în cort să fac totalul zilei de azi.

Joi

După cîteva zile de ploi aseară am dormit bine. M-am trezit la 6.30 cu dispoziție bună chiar dacă noaptea a fost răcoroasă. Am făcut puțină gimnastică, spălatul, ceaiul și am ieșit printre corturi să discut cu protestatarii. În butoaie ardea focul, iar în jurul lor protestatari și combatanți. În cele aproape șapte săptămîni de stat în corturi, combatanții au fost la cel mai înalt nivel, ei au fost cei care zi și noapte ne vegheau, ocrotind liniștea și bunăstarea în orășel. La toți le eram recunoscători pentru devotament și cumsecădenie, nu știu dacă fără ei am fi rezistat provocărilor cu care ne confruntam adeseori, fiind și conștienți de faptul că printre noi erau și persoane infiltrate cu scop bine determinat, evident distructiv. După ce am schimbat cîteva vorbe cu unii și cu alții, am aflat că o parte din protstatari nu au dormit toată noaptea de frig, stînd în jurul butoaielor. Era greu, nopțile deveneau mai reci, dar trebuie să rezistăm. Pe la orele 9.00 m-a telefonat Nicolae Bobîrcă, medic, care a stat primele două săptămîni cu mine în cort și s-a interesat cum e situația și dacă mai rezist, propunînd să-mi aducă un reșou electric. I-am răspuns că deocamdată e suportabil. De fapt perioada de stat în cort m-a călit, mi-a întărit organismul, devenisem mai rezistent, în cele șapte săptămîni nu răcisem. Pe la orele 10.00 am pus mîna pe pix să aștern cîteva rînduri, se arăta o zi frumoasă, soarele prin razele sale încerca să ia locul butoaielor. Anume el m-a inspirat să aștern pînă la conferința de presă de la orele 12.00 vedrsurile: Doamne, mare-ți e puterea!

Doamne, mare-ți e puterea!

Soarele raza-și întinde

Zîmbind peste cortul meu,

Ca un tată mă cuprinde

Văzînd că îmi este greu.

Mă întind și eu, firește,

Ca un prunc în așternut,

Simțind cum mi se-ncălzește

Trupul meu făcut din lut.

Doamne, mare-ți e puterea

Și de toți te îngrijești,

Orișicui îi iei durerea

Arătînd că-n ceruri ești.

Scos parcă din amorțire

Pășesc într-o nouă zi,

Cu gîndul la izbăvire,

Cu gîndul la ce-o mai fi.

La orele 12.00 nu a avut loc conferința de presă, în schimb am urmărit la televizor în direct ședința Parlamentului RM. Atît protestatarii, cît și susținătorii erau foarte indignați de comportamentul liderilor politici, dar îndeosebi de comportamentul Președintelui Parlamentului RM, Adrian Candu, care a dat de înțeles că nu are de gînd să îndeplinească revendicările Marii Adunări Naționale din 06 septembrie 2015. Mai mult ca atît, nici Președintele RM, Nicolae Timofti, nu a emis decret cu privire la demiterea directorului CNA, astfel deputații iarăși și-au făcut pe plac, modificînd legea după bunul lor plac, preluînd ocrotirea directă a directorului CNA. În plus s-a văîzut clar că locul PLDM l-au ocupat comuniștii, prefigurîndu-se o nouă-veche alianță. Devenea clar că, cu crizanteme ei nu vor îndeplini nici un punct din revendicări.

Din discuția cu Andrei Năstase, președintele CMAN, am înțeles că vom schimba tactica de protestare, urmînd ca a doua zi să pichetăm reședința Președintelui RM.

La orele 14.30 am discutat cu Vasile Zgardan, membru al CMAN, despre organizarea cetățenilor raionului Florești pentru venirea la adunarea de constituire a grupului de inițiativă, pentru colectarea semnăturilor privind alșegerea Președintelui RM de către popor, din data de 01.11.2015.

La orele 18.00 ca de obicei /Ora speranței/, iar la 19.00 am urmărit știrile la Jurnal TV, ulterior /Cabinetul din umbră/ cu Val Butnaru, apoi am mai discutat cu protestatarii, m-am încălzit la butoaie, am mai urmărit unii trimiși cu misiuni speciale în orășelul de corturi.

M-am culcat la ora 1.30.

Vineri

Noaptea a fost răcoroasă, am dormit rău și puțin, de la orele 4.30 nu am mai putut să dorm. Gândurile îmi zburau la cele trăite în ultimile săptămîni, la soție care în pofida faptului că a rămas acasă cu mîna ruptă a acceptat să continuu ceea ce am început și care de fiecare zi se interesa de parcă era și ea în toiul evenimentelor, la fiica, Diana, din Geneva, care mă încuraja și spunea să merg pînă la capăt. Cu feciorul Radu mă întîlneam aproape zilnic, ba mai mult, la început și el a dormit în cort, veneau și nepoțelele, erau foarte impresionate de cum trăim, îl rugau pe tatăl lor să ia și el un cort și să vină cu familia. În pofida faptului că am fecior bine aranjat în Chișinău, pe parcurs a șapte săptămîni, nu am dormit nici o noapte la el, la rugămintea de a rămînea peste noapte după ce îmi făceam cîte un duș, le răspundeam că după, după ce finalisăm cu protestele. Cu așa gînduri m-au prins zorile. Ca de obicei am făcut gimnastica de dimineață, m-am spălat la locul vechi, am băut ceaiul, de data asta la cantina improvizată în orășelul demnității, și am mers să discut cu protestatarii. Butoaiele își făceau treaba încălzind băieții, așa că m-am apropiat să-mi usuc scurta, se udase de la condensația din cort, m-am întors cu spatele și discutam de toate, dar principalul la ordinea zilei era pichetarea pe care urma să o facem în această zi. Mi-a telefonat soția și s-a interesat dacă nu mi-a fost frig, mi-a spus noutățile din oraș, iar nu mult după și feciorul cu aceași întrebare, de fapt o făceau cu regularitate în fiecare zi, își făceau griji să nu răcesc. Totuși este minunat cînd știi că momentele vieții sunt trăite și de cei care îți sunt aproape. Rezistam și nu aveam de gînd să cedez, era important să merg pînă la capăt, de ce încurajam și colegii de protest, care erau de aceeași părere. De fapt ne încurajam unii pe alții. De dimineață am avut o discuție cu un fost elev, care din informație veridică, era în slujba lui Plahotniuc, adeseori îl vedeam învîrtindu--se printre corturi, i-am spus să fie ant că oricum patronul va pleca, iar pata va rfăîmîne pe toată viața.

Ieșise soarele, razele își făceau treaba de minune și noi dedvenisem mai veseli, bine dispuși așteptînd conferința de presă de la orele 12.00, de la care urma să aflăm programul de mai departe și ora pichetării.

După ora 10.00 m-au telefonat unii floreșteni cu care țineam legătură permanent și cu care urma să facem reforme și în raion. Așteptau cu nerăbdare finalizarea la Chișinău ca să revin la Floreșlti și să purcedem la treabă, urma să constituim grupul de inițiativă pentru colectarea semnăturilor pentru modificarea Constituției la Florești, să facem unele schițări de constituire a filialei raionale Florești a viitorului partid etc.

Se adunase multă lume în orășelul demnității, susținători și protestatari, astfel că la conferința de presă care începuse la orele 12.10 atmosfera era încinsă și aplauzele cînd vorbea Andrei Năstased, președintele CMAN, nu conteneau. Domnia sa a dat citire unor declarații care unanim au fost adoptate la ședința de astăzi a consiliului, printre ele se numărau pichetarea reședinței Președintelui RM, Nicolae Timofti, cu cerința să emită decret cu privire la destituirea din fun cție a directorului CNA, Chetraru, consolidarea societății civile în teritoriu și pregătirea de adunarea de constituire a grupului de inițiativă pentru colectarea semnăturilor privind alegedrea Președintelui RM de către popor, de asemenea cerința de a micșora numărul deputaților de la 101, la 71, și scoaterea imunității deputaților. De asemenea se anunțase căla 13.45 pornim în marș spre reședința Președintelui. Toți cei prezenți erau bine dispuși și pregătiți de pichetare, după ziua de ieri,, adică după ceea ce sța întgîmplat în Parlament, se sdimțea consolidarea societății civile, care era foarte necesară. Ziua este frumoasă, soare, era clar că Dumnezeu este cu noi și ne binecuvîntează acțiunile.

La orele 13.00 o coloană impunătoare a pornit spre Preșidenția Republicii Moldova. Sediul era împînzit de poliție, era clar că actuala conducere a RM se teme de popor, A ieșit un demnitar și a informat că Președintele nu este. Ulterior toți am plecat la hotelul /Codru/, cuibul oligarhului Plahotniuc. Protestatarii erau agitați, printre ei se auzeau scandări de genul: Gata, răbdarea crapă! Următoarea dată nu ne va putea opri nimeni.

Era clar că societatea civilă se consolidează și nu mai vrea să fie la nesfîrșit folosită ca unealtă de hoții și oligarhii de la putere.

XS
SM
MD
LG