În aceste zile, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chișinău găzduiește, în premieră, Festivalul Naţional de Teatru de la București. E vorba de o noutate pentru viața teatrală din Republica Moldova, or, trei spectacole care se joacă în sala mare a Teatrului „Ion Luca Caragiale” de la București sunt transmise în direct la Chişinău, Londra şi Viena. La proiecția spectacolului de deschidere a fost prezentă și corespondenta Europei Libere, Diana Răileanu:
Pentru prima dată, vineri, 23 octombrie, Sala Mare a Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” nu avea cortina trasă înaintea spectacolului și nici nu se auzeau zgomote din culise.
Dimpotrivă, odată așezat în jilț, puteai urmări pe un ecran proiectat spectatorii de la Bucureşti care îşi căutau locul în sala mare a Teatrului „Ion Luca Caragiale”.
Recunosc însă că primul lucru care sărea în ochi era diferenţa izbitoare între numărul de spectatori venit la teatru. Dacă la Bucureşti sala era arhiplină, la Chişinău puteai număra puţin peste douăzeci de spectatori într-o sală care poate găzdui câteva sute. Şi asta chiar dacă intrarea la spectacol a fost liberă. Cum poate fi explicat lipsa interesului, am căutat să aflu de la Dorina Butucioc, critic de artă şi lector la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău: „Noi, cel puţin, şi profesorii, am invitat studenţii, am invitat oamenii pe care îi cunoaştem, am invitat oamenii de teatru, poate ar fi trebuit, aşa cum suntem noi învăţaţi, să se mediatizeze mai mult evenimentul. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, ştiu că mai sunt şi alte evenimente care se întâmplă acum la Chişinău, sunt nişte concerte pe la Filarmonică, ştiu că este un alt eveniment la fel de important chiar pentru lumea teatrală, deschiderea stagiunii la Teatrul „Eugen Ionesco”, chiar foarte mulţi din prietenii mei au mers acolo. Deci, a fost şi o coincidenţă, poate.”
Europa Liberă: Vedem cum va fi la următoarele spectacole, mai sunt două anunţate.
Dorina Butucioc: „Da.”
La Chişinău, în aceste zile sunt proiectate trei spectacole din cadrul Festivalului Naţional de Teatru din România. Piesa de deschidere a fost „Mein Kampf” de George Tabori, producţie a Teatrului Naţional din Cluj-Napoca.
Ideea vizionării pe ecran a unui spectacol a trezit atenţia spectatorilor cu care am stat de vorbă la Teatrul „Mihai Eminescu”, printre ei şi Lidia Ciobanu:
Lidia Ciobanu: „E o premieră şi pentru mine şi pentru chişinăuieni. Se creează impresia că priveşti un film la ecran lat, dar una e să vezi actorii în scenă şi alta e la acest ecran. Dar, totuşi, poate că lumea se va acomoda şi cu asemenea modalitate de a viziona un spectacol.”
Europa Liberă: Aşa poţi urmări spectacole de oriunde?
Lidia Ciobanu: „Da, de oriunde, şi mai ales că s-a găsit această posibilitate de a vedea spectacolele cu intrare liberă, deci, deja e o oportunitate…”
Europa Liberă: Totuşi, în sală oamenii puteau fi număraţi pe degete…
Lidia Ciobanu: „O clipă, o clipă, de ce? Zilele trecute şi la Cinematograful „Odeon” de asemenea este un eveniment organizat tot de Chişinău şi Bucureşti, deci, e Festivalul Filmului Românesc şi acolo sala era, de altfel, arhiplină, eu am fost în două seri, poate chiar şi la această oră târzie. Cred eu că lumea se împarte între a viziona un film şi un spectacol, mai ales pentru doritorii de arte frumoase.”
În vinerea acestei săptămâni transmisiunea Festivalului Naţional de Teatru de la București continuă cu spectacolul „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, iar duminică, pe 1 noiembrie, spectatorii de la Chişinău, Londra şi Viena vor putea urmări piesa „Bizoni fabulă urbană”, alături de trupa Teatrului „Radu Stanca” de la Sibiu.
