O serie de gesturi făcute inclusiv în Parlamentul României sugerează un soi de expansionism simbolic, construit lent, dar logic pentru un viitor încă nedefinit.
Președintele Klaus Iohannis tocmai a semnat decretul pentru promulgarea Legii privind declararea zilei de 28 noiembrie – Ziua Bucovinei.
În raportul comun al comisiilor de Cultură și Administrație publică din Camera Deputaților prin care s-a dat aviz pozitiv propunerii se precizează că 28 noiembrie este “data la care s-a proclamat alipirea Bucovinei la patria mamă”.
Provincia istorică Bucovina este traversată de granița româno-ucraineană: este vorba despre 10 mii de kilometri pătrați care cuprind în zona românească orașele Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Vatra Dornei, Vicovu de Sus, iar în zona ucraineană Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți, Vijnița, Strojineț.
Aproape un secol și jumătate, până în 1918, Ducatul Bucovinei a fost parte a Imperiului Habsburgic. Ultimul recensământ făcut de administrația imperială de la Viena înainte de Primul Război Mondial arăta că din cei circa 800.000 de locuitori, 38 % erau ruteni (li se mai spune și ruși carpatini), 34 % români, 12% evrei, 10% germani, 4,5% polonezi, 1,3% maghiari.
Astăzi în zona românească a Bucovinei trăiesc 92% români, 1,9% romi; 0,9% ucrainieni, 0,1 germani, 0,2 ruși lipoveni.
În partea ucraineană a Bucovinei sitația demografică este aproape în oglindă față de cea din România: 75% sunt ucrainieni, 18% sunt români, 5% ruși.
Aproape au dispărut din zonă germanii, evrei și polonezii. Ambele state tind spre uniformitate, naționalismul din perioada ceaușistă a reușit, de altfel, să facă din Bucovina românească o regiune în care să se vorbească doar o singură limbă.
Parlamentul României a legiferat Ziua Bucovinei, iar președintele a promulgat legea, într-o perioadă în care Ucraina este prea slăbită pentru a reacționa.
Această zi care urmează să fie sărbătorită peste o lună, în 28 noiembrie, este data la care Congresul General al Bucovinei a decis la Cernăuți, capitala acestei provincii, unirea cu România.
Există și alte inițiative similare, prin care parlamentarii români vor, cel puțin la nivel simbolic, să readucă țara la dimensiunile ei interbelice.
De pidlă, Comisia pentru românii de pretutindeni din Senat a dat aviz favorabil unei alte legi privind instituirea Zilei Naționale a Unirii Basarabiei cu România, care ar urma să fie marcată pe 27 martie, după ce va trece de plenul celor două camere.
Astfel de proiecte trec prin Parlamentul României cu majorități consistente, dacă nu chiar cu unanimități și chiar dacă nu sunt lansate ca idei iredentiste, în final par să construiască un eșfodaj prin care încet-încet populația autohtonă e învățată să gîndească istoria în mod revendicativ.
