Întîmplarea face să-mi fi căzut ochii, zilele trecute, pe o însemnare pe Facebook a lui Raphaël Glucksmann – fiul filozofui francez dispărut cu o zi în urmă – despre reacțiile „proaspete” la caricaturile din săptămînalul Charlie Hebdo despre atentatul terorist soldat cu prăbușirea avionului de pasageri rus în Sinai. Raphaël Glucksmann observa: „Atentat în Sinai: extrema dreaptă se dezlănțuie pe rețelele de socializare împotriva caricaturilor din Charlie Hebdo și asumă, cu delectare – în sfîrșit – că «nu este Charlie«. Un moment de clarificare. Și ocazia de a reaminti că Charlie Hebdo nu este nici o Pravda, pe care să fim obligați toți să o citim și să o iubim, nici Monitorul Oficial al Republicii, nici ambasadă pentru imaginea Franței în lume. Este o foaie satirică, creată și dusă de femei și bărbați liberi. Să încetăm să-i îmbrăcăm în haine oficiale, pe care ei nu prididesc să le refuze”.
Că extrema dreaptă franceză nu are nimic de a face cu spiritul și valorile caricaturiștilor de la Charlie Hebdo nu este nici o noutate. Notabil este doar cît de repede suflul propagandei moscovite i-a făcut să intre în rezonanță pe extremiștii din Hexagon. Fiindcă oficialitățile de la Moscova, începînd cu însuși purtătorul de cuvînt al președintelui Putin, au fost cele care dat tonul lamentărilor și condamnărilor împotriva publicației satirice, pe care, de altfel, nu au iubit-o niciodată.
Caricatura principală în discuție poartă inscripția: „DAECH: AVIAȚIA RUSĂ ÎȘI INTENSIFICĂ BOMBARDAMENTELE” și înfățișează un militant islamic înarmat peste care cad resturile unui avion. A doua caricatură îi vizează pe rușii veniți la plajă la Sharm el-Sheik. Kremlinul și naționaliștii din cele două camere ale Parlamentului Rusiei au înțeles imediat în ce direcție bate ironia mușcătoare a caricaturiștilor francezi și au reacționat prompt pentru a deturna mesajul în ochii publicului lor. Astfel spus, nu bombardamentele ruse din Siria și calitatea celor ce își pot permite vacanțe pe malul Mării Roșii, în Egipt, ar fi temele vizate de caricaturiști, ci… victimele atentatului terorist, timp de aproape o săptămînă negat cu încăpățînare, fie și ca posibilitate, de Kremlin.
Tonul protestelor ruse a fost dat de Dmitri Peskov, purtătorul de cuvînt al președintelului Putin, care le-a spus ziariștilor că „în țara noastră așa ceva poate fi rezumat într-un singur cuvînt: blasfemie”. Deși caricaturile ar fi „inacceptabile”, Peskov spunea că Rusia nu intenționează să depună vreo plîngere la Paris.
Au urmat imediat reacțiile unor înalte oficialități ale Dumei de Stat și Consiliului Federației. „Există vreo limită la rusofobia din paginile mediilor occidentale? În timp ce întreaga lume ne încurajează, Charlie Hebdo predică dreptul său necuvincios la blasfem” – se plîngea Alexei Pușkov, șeful Comisiei de politică externă din Duma de Stat. „Nu e satiră, ci bătaie de joc fără jenă”, supralicita Ivan Melnikov, vice-președintele Dumei.
De la Paris, răspunsul redactorului-șef al publicației satirice, Gerard Biard, a fost lipsit echivoc: Kremlinul folosește „Charlie Hebdo pentru a crea o controversă acolo unde nu există și care constă în obișnuita manipulare de care uzează regimurile totalitare”. […] „Nu este ceva nou… Au spus că [Boris Nemțov] a fost ucis fiindcă susținea Charlie Hebdo.”
În declarațiile sale, făcute agenției AFP, Gerard Biard adăuga: „Acest magazin este prin firea lucrurilor irevențios. Iar noi respectăm valorile democrației și ale libertății de expresie pe care puterea rusă, în acest caz, nu le respectă. Argumentul lor despre blasfemie este absurd. Ar trebui să nu mai comentăm știrile într-o manieră diferite sau să nu mai scoatem un cuvînt cînd e vorba despre ceva dezolant? Dacă este așa, atunci devene o problemă de libertate a expresiei.”
Tot de la Paris, ministrul francez de externe a precizat, într-o declarație de presă, că „în Franța, ziariștii sînt liberi să-și exprime opiniile, autoritățile nu se amestecă.”
„De ce se teme Rusia de Charlie?” – se întreba retoric în ianuarie trecut, după atentatele teroriste de la Paris, o ziaristă independentă franco-ucraineană în Huffington Post. Anna Jaillard Șesanovska vorbea atunci despre reacția Rusiei „ortodoxe” la atentatele teroriste și apoi față de marea demonstrație de solidaritate de la Paris cu victimele lor.
Între ele, amintite erau arestarea puținelor persoane ieșite pe stradă la Moscova cu pancarte „Je suis Charlie” și reacțiile Patriarhului Rusiei și ale unor oameni politici ruși, afirmînd că Franța ar avut ceea ce merita, că marșul de la Paris – potrivit unei ziariste de la Komsomolskaia Pravda - ar fi fost „o demență colectivă”, „hipnoză de masă”, asemănătoare „prin gradul de emoție și absurd cu Maidanul din Ucraina”.
Concluzia ziaristei de la Huffington Post rămîne valabilă și astăzi: „Jucînd democrația și încercînd să facă figură bună pe scena internațională, Vladimir Putin încearcă să disimuleze un regime cvasi-dictatorial și să continue să facă să avanseze pionii săi în dosarele geostrategice, impunînd regulile sale de joc restului lumii”.
Între timp, propaganda rusă a lansat un săptămînal satiric gratuit „Charj i Pero”, despre care s-a spus că va fi „consacrat în întregime evenimentelor din Ucraina”, dar al cărui al doilea număr a fost dedicat așa-numitei „coloane a cincea”, expresia populistă desemnînd opoziția rusă, ONG-urile adverse regimului au fost obligate să se declare „agenți străini”, iar cu două zile în urmă un deputat comunist din Duma de Stat a cerut Ministerului de Externe ca membrilor redacției Charlie Hebdo să le fie interzisă oficial intrarea în Rusia, iar numele lor să fie adăugate listei celor 89 de oameni politici și lideri militari europeni cu interdicție de călătorie în spațiul rus, anunțată în luna mai.
