Lumea e în schimbare, o schimbare în rău, din păcate, după atentatele sângeroase de la Paris, din 13 noiembrie, când am văzut cât de vulnerabili suntem în fața barbariei. Emoția puternică pe care a trezit-o această tragedie se explică nu doar prin numărul victimelor, ci și prin pandantul simbolic al evenimentului, pe care, fără îndoială, scelerații atacatori l-au luat în considerare: a fost lovit Parisul, „Orașul luminilor” – matricea gloriei și libertăților Occidentului, a spiritului său raționalist și demistificator...
Statele Unite și Uniunea Europeană caută febril soluții pentru o situație la care clasa politică din acest țări a contribuit prin lipsă de viziune, neprofesionalism și, adesea, prin lașitate. Soluții pe termen scurt și mediu: în caz contrar civilizația europeană riscă să se dezintegreze, iar umanitatea în ansamblul ei să se prăbușească într-un nou Ev Mediu sălbatic și întunecat. Și aici nu e vorba doar de aplicarea unor acțiuni militare, de bombardarea bazelor și depozitelor de armament ale „Satului Islamic” în Orientul Mijlociu, ci și de întărirea siguranței cetățenilor din țările occidentale. Există printre milioanele de musulmani care au beneficiat de diverse facilități și ajutoare sociale, dar și de anumite gesturi simbolice din partea autorităților, adoptate pentru a nu „răni” sentimentele religioase ale imigranților, destui fanatici, destui indivizi intratabili și periculoși. Aceștia nu acceptă legile și obiceiurile societăților în care trăiesc deja în a doua sau a treia generație.
Situația se complică prin faptul că un actor important în Europa și în lume – Rusia – este o țară care sfidează libertățile umane și dreptul internațional. Acum, Rusia, după ce s-a confruntat ea însăși cu un atentat terorist în cazul avionul de pasageri căzut în peninsula Sinai, este chemată, invitată – dar se invită ea și singură, cu insistență! – în campania antiteroristă. Statutul ambivalent al Rusiei – de agresor în Ucraina și de luptător împotriva terorismului integrist – arată o dată în plus cât de greu se va ajunge la limpezirea apelor în această confruntare hibridă, în care liniile de demarcație clasică au dispărut, când trebuie să stai cu un ochi la inamic și cu altul la pretinsul tău aliat, duplicitar până în măduva oaselor.
Acest context paradoxal ne aduce aminte de alianța statelor occidentale cu Uniunea Sovietică împotriva Germaniei naziste. Atunci, angajat în lupta cu hitlerismul – răul masiv și imediat! –, Vestul a neglijat crimele stalinismului sau, mai exact, s-a repliat, nu a mai avut puterea să le combată. Au fost 50 de ani de totalitarism roșu care au mutilat destinele popoarelor din Europa de Est. România, Basarabia, s-au numărat printre acestea... Așa încât va fi nevoie de multă înțelepciune și determinare, pentru ca răul pe care dorim să-l înfrângem azi să nu producă alte „victime colaterale”, de dragul consensului în tabăra antiteroristă.
Estimp, Republica Moldova pare scoasă în afara istoriei, își trăiește propriile dileme și pasiuni pe meridianul mediocrității. Nu avem guvern, tratativele de însăilare a unei coaliții care să fie tot „pro-europeană”, pentru că numai o asemenea formulă ar redeschide finanțarea externă, trenează. Aproape că au devenit anecdotice glosările lui Marian Lupu pe marginea noii coaliții: el ba este foarte hotărât să lovească în cei pe care îi vrea la discuții - PLDM-ul -, ba amenință că va vorbi doar cu anumiți deputați de acolo, ba, din nou, cheamă întregul partid al lui Valeriu Streleț să se gândească la destinul Republicii Moldova… Tardivă această revelație a PD-ului, care ar fi trebuit să se gândească la interesul național înainte de a demite guvernul alianței, alături de comuniștii și socialiștii pro-ruși.
Destul de vocali sunt și ceilalți participanți din fosta alianță: PL, prin vocea președintelui Ghimpu, și Iurie Leancă, președintele PPEM, care îi îndeamnă pe liberal-democrați să lase deoparte frustrările și să revină la negocierile de formare a unei noi alianțe pro-europene, pentru a nu adânci criza. Iar ministrul liberal al Apărării chiar ne-a avertizat, prăpăstios, că Republica Moldova riscă să dispară, să-și piardă și bruma de independență pe care credea că o mai are.
Replica ce li se poate da acestor conciliatori alarmați este de ce nu au intervenit în momentul în care se punea la cale demolarea guvernului, de ce nu s-au împotrivit în fața unui act samavolnic și iresponsabil (orchestrat de o persoană privată, „patronul” Partidului Democrat)? Președintele Nicolae Timofti nu știa nici el unde se va ajunge cu demiterea guvernului?... Și acum când acești politicieni, animați de bune intenții, îi cheamă pe liberal-democrați la negocieri, de ce nu susțin revendicările înaintate de PLDM, adică scoaterea din captivitate a instituțiilor de drept, numirea în fruntea lor a unor persoane independente politic, nesubordonate unor interese oculte?... De aceste schimbări, cerute cu o prea mare întârziere de liberal-democrați, are nevoie Republica Moldova și tot de realizarea lor depinde restabilirea încrederii aliaților noștri occidentali. De ce nu recunosc această necesitate absolută – dezoligarhizarea țării – îngrijorații parteneri ai Partidului Democrat?...
Răului trebuie să i se spună pe nume. Formulele absconse și evazive despre un mitic „parcurs pro-european”, declarațiile generale care nu intră în esența cauzelor crizei actuale sunt îndemnuri lipsite de substanță, denotă preocuparea celor care manevrează ițele jocului politic din Moldova de a conserva actuala stare de lucruri. Or, așa nu se mai poate! Toate sondajele indică o creștere fără precedent a cotei partidelor pro-ruse și reacția negativă a circa 80% de cetățeni care consideră că țara merge într-o direcție greșită. S-a convins și Andrian Candu că nici Uniunea Europeană nu mai crede în vorbe, după recenta sa vizită la Bruxelles, unde a fost luat, fără menajamente, la întrebări despre influența oligarhilor, a lui Vlad Plahotniuc în special, asupra instituțiilor de stat și vieții politice din Moldova.
Lumea se mobilizează împotriva terorismului islamic, iar Republica Moldova nu reușește să-și înjghebe o coaliție cât de cât credibilă, în mâzga penală care o sufocă… Mai ales că Bucureștiul ne-a oferit în aceste săptămâni un exemplu cum poate fi instalat un guvern de specialiști cu o bună reputație, un guvern impus de societatea civilă, în timp ce instituțiile de drept – la DNA ne referim, în primul rând – continuă să-și onoreze misiunea și să-și consolideze renumele. Moldovenii nu sunt orbi. Ei văd ce se întâmplă dincolo de Prut. E timpul și politicienii să se dezmeticească.
