Finalizarea gazoductelor Iaşi-Ungheni şi Ungheni-Chişinău ar permite aprovizionarea totală a Republicii Moldova cu gaze din România. Ele sînt construite cu scopul reducerii dependenţei faţă de livrăriile de gaze ruseşti. Tronsonul până la Chişinău, cu o lungime de aproximativ 100 de kilometri, ar urma să fie construit pană in 2018. La Chișinău se află cam 60% din consumatorii de gaze din R.Moldova. Marius Lazurca, ambasadorul României în Republica Moldova oferă mai multe detalii.
Europa Liberă: Am citit în presă despre gazoductul Iaşi-Ungheni că ar fi devenit inutil. Aşa să fie?
Marius Lazurca: „Nu cred. Am citit şi eu aceste declaraţii care m-au surprins şi mâhnit deopotrivă. Mai cu seamă când ele au venit din partea unor persoane care cunosc dosarul energetic în general, agenda energetică bilaterală moldo-română în speţă. Şi sunt afirmaţii pe care mi-e greu să le înţeleg.”
Europa Liberă: S-ar putea ca niciun metru cub de gaz să nu treacă Prutul în această iarnă?
Marius Lazurca: „Cred că problema nu e bine pusă. Întâi de toate este eronat să evaluăm utilitatea acestui gazoduct în acest moment.”
Europa Liberă: De ce?
Marius Lazurca: „El are vocaţia de a fi primul pas într-o viziune mai largă care la capătul ei, la deznodământ, va lega în mod deplin sistemele gaziere interne din Republica Moldova şi România. Nu suntem încă în acel moment. Sunt doar la primul pas în acest proiect de mari dimensiuni şi care se întinde pe o perioadă medie de timp. Fiindcă în orizontul anului 2018 ne propunem ca cele două sisteme de transport intern al gazului din România şi, respectiv, Republica Moldova să fie deplin conectate nu numai prin acest gazoduct care leagă deocamdată oraşul Iaşi de Ungheni, ci în mod deplin cele două sisteme de transport intern de gaze din România şi Republica Moldova.”
Europa Liberă: De ce mai e nevoie de doi ani?
Marius Lazurca: „Vă spun care sunt următoarele secvenţe ale proiectului. Şi cred că s-ar cuveni să avem răbdare şi să evaluăm utilitatea, oportunitatea acestui proiect, dacă a fost sau nu un proiect de PR politic, cum am auzit pe cineva, de care sunt dezamăgit, nu ascund spunând, în momentul în care vom ajunge la această etapă, la deznodământul acestui proiect. Aşadar, ce trebuie să facem până atunci? Întâi de toate trebuie să aducem gazul acolo unde el este necesar şi anume în zona în care există cei mai numeroşi şi cei mai dornici consumatori, clienţi pentru acest gaz fie că e vorba de clienţii casnici, fie că este vorba de clienţii industriali. Pentru acest lucru avem nevoie, e limpede, să aducem gazul la Chişinău, adică să construim o conductă magistrală care să lege Ungheniul, unde gazul românesc ajunge deja, poate fi livrat, şi Chişinăul. Acesta este un proiect care a demarat deja, există un studiu de fezabilitate, începem studiile tehnice, România este gata să se angajeze inclusiv financiar în acest proiect. De asemenea, există un interes al Uniunii Europene pentru această magistrală, un interes al unor instituţii financiare internaţionale. Nu este un proiect care să pună probleme de natură tehnică, politică sau financiară.”
Europa Liberă: Domnule ambasador, aţi spus că el urmează să devină operaţional peste doi ani. Admiteţi sistări de livrare de gaze în această iarnă?
Marius Lazurca: „Eu nu mă pot pronunţa asupra acestei teme, fiindcă nu sunt în situaţia de a contracta gaze pentru consumatorii din Republica Moldova. Cred că această întrebare trebuie adresată Moldovagaz, care este principalul distribuitor de gaz în Republica Moldova. Sentimentul meu este că nu vom fi în niciun fel în această situaţie, fiindcă gaz există din abundenţă, piaţa este practic inundată de gaz la preţuri foarte convenabile. Preţul gazului în general pe piaţa mondială a scăzut foarte mult, oferta este abundentă, clienţii şi ei sunt dornici să achiziţioneze acest gaz. Aşadar, nu văd în niciun fel nicio problemă pentru Republica Moldova să găsească gaz de cumpărat pe piaţa liberă.”
Europa Liberă: Dar cât interes, din observaţiile dumneavoastră, există din partea Chişinăului ca să fie dat în exploatare întregul gazoduct?
Marius Lazurca: „Magistrala Iaşi-Ungheni cu continuarea până la Chişinău nu epuizează acest proiect. Ca să fiu pe înţelesul tuturor, România îşi propune să aducă gaz în cantităţi suficiente, la o presiune suficientă şi la un preţ convenabil la frontiera cu Republica Moldova. Pentru aceasta România trebuie să-şi adapteze inclusiv sistemul domestic, sistemul intern de gaze pentru a face aceste servicii Republicii Moldova. În România pentru acest obiectiv şi în acest sens am început demersurile pentru construcţia unui gazoduct intern cu două etape între Oneşti şi Gherăești şi între Gherăeşti şi Leţcani. De asemenea, pentru a aduce un volum suficient de gaze la frontieră, vom construi două staţii de comprimare a gazului, fiindcă există şi un obstacol tehnic pe care trebuie să-l depăşim şi anume faptul că în mod natural presiunea gazului din sistemul românesc este mai mică decât presiunea gazului din sistemul moldovenesc. Operăm cu două standarde tehnice diferite, astfel că în mod firesc dacă cele două sisteme sunt legate, tendinţa naturală a gazului va fi să curgă dinspre
La finalul acestui proiect, cum vedeţi, important şi din punct de vedere tehnic, şi din punct de vedere politic, şi din punct de vedere economic, Republica Moldova va avea o alternativă.
Republica Moldova spre România şi nu invers, astfel e nevoie să ridicăm presiunea gazului de partea românească. Este ceea ce ne-am angajat să facem printr-un memorandum semnat de premierii Ponta şi Gaburici. Şi ceea ce vom face până în 2018. Aşadar, la finalul acestui proiect, cum vedeţi, important şi din punct de vedere tehnic, şi din punct de vedere politic, şi din punct de vedere economic, Republica Moldova va avea o alternativă. Republica Moldova va avea cel puţin două opţiuni, va fi conectată la sistemul gazier din fosta Uniune Sovietică prin magistrala Drujba, care aduce gaz din Siberia către sudul Dunării, către Balcani, de asemenea prin gazoductul moldo-român va fi legată de sistemele de gaz din Europa, astfel încât va putea cumpăra gaz acolo unde din punct de vedere economic va fi convenabil guvernului Republicii Moldova, consumatorilor Republicii Moldova. Sigur că până la terminarea acestui mare proiect, e nevoie ca Republica Moldova să parcurgă şi nişte etape de reformă, mai cu seamă a cadrului legal, astfel încât să permită apariţia şi a unor operatori alternativi pe piaţa energetică, pentru ca piaţa să nu fie dominată de un singur actor care să decidă totul – de unde cumpără clienţii gaz, la ce preţ îl plătesc ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Despre aceasta se discută mai mult de un an deja.
Marius Lazurca: „Sigur, există angajamente ale guvernului Republicii Moldova, luate pe vremea ministrului Valeriu Lazăr, în momentul în care Republica Moldova a aderat, se întâmpla cred că în 2010, la Comunitatea Energetică. În numele acestor angajamente Republica Moldova a promis că îşi va adapta întregul sistem energetic la normele, standardele europene în materie, norme care creează un mediu competitiv pe piaţa energiei în general, nu numai pe piaţa gazului în Republica Moldova. Aceasta este ceea ce eu aş solicita tuturor celor care au un interes pentru domeniul energetic, şi pe bună dreptate, în Republica Moldova, şi anume să nu judece acest proiect deocamdată, fiindcă suntem la etapa lui iniţială. În al doilea rând, să înţeleagă complexitatea deosebită a acestui proiect, să privească cu mai mult respect la eforturile pe care România le-a făcut deja şi pe care este gata să le facă. În al treilea rând, să gândească acest proiect în logica lui economică, nu într-o logică politică. Cu alte cuvinte, să admită că decidentul cu privire la locul de unde vor fi cumpărate gazele trebuie să fie clientul, nu guvernele de la Bucureşti şi Chişinău, nu marile companii de stat care controlează piaţa energetică, ci consumatorul final. Să sperăm că vom ajunge la această etapă şi abia atunci să mi se dea voie să admit eventuale reproşuri care s-ar face României.”
Europa Liberă: Pe parcursul timpului Chişinăul a găsit câteva scuze, ba că nu avea suficienţi bani, ba că nu a reuşit să ajusteze legislaţia aşa cum a promis. Dar şi aici există o măsură a timpului, adică ai promis trebuie să onorezi ceea ce te-ai angajat că faci. Acesta e reproşul, se pare, care vine la adresa celor din guvern.
Marius Lazurca: „Acum eu nu mă pot asocia tuturor reproşurilor care se fac guvernului de la Chişinău. Acest guvern în configuraţiile lui diferite, fiindcă am lucrat cu mai mulţi prim-miniştri, cu mai mulţi miniştri ai Economiei, cu mai mulţi
Foarte multe dintre marile proiecte energetice în jurul cărora s-a comunicat foarte mult, care au ţinut agenda publică globală ani de zile, foarte multe din aceste proiecte s-au transformat în praf şi pulbere.
responsabili de dosar şi nu pot totuşi să uit felul de multe ori solidar, de multe ori activ, de multe ori prompt în care s-a lucrat din partea Chişinăului la aceste proiecte. Totuşi foarte multe dintre marile proiecte energetice în jurul cărora s-a comunicat foarte mult, care au ţinut agenda publică globală ani de zile, foarte multe din aceste proiecte s-au transformat în praf şi pulbere. Cine mai pomeneşte astăzi de South Stream, marele proiect pe care preşedintele Putin îl anunţa în urmă cu câţiva ani, o conductă de gaz care traversează Marea Neagră şi care alimentează Europa pe o rută care ocoleşte Ucraina? Nimeni nu mai vorbeşte astăzi despre acest proiect.”
Europa Liberă: Să nu ajungem să nu mai vorbească nimeni despre proiectul gazoductului Iaşi-Chişinău.
Marius Lazurca: „Fără îndoială vom ajunge la această etapă. În momentul în care acest gazoduct va exista, va produce rezultate, lumea îl va uita şi se va preocupa de celelalte proiecte de actualitate.”
