Analistul politic Ernest Vardanean despre scrutinul care are loc în regiunea transnistreană, miza acestuia și actualul raport de forțe din stânga Nistrului.
Ernest Vardanean: „Sunt probabil alegerile cele mai murdare, cele mai imprevizibile și în același timp cele mai importante, din punctul de vedere al politicii interne. Pentru că dacă anterior avea loc o confruntare, mai mult formală, dintre echipa lui Smirnov și echipa partidului Obnovlenie, adică Sheriff, acum avem trei poluri. Este vorba despre echipa lui Șevciuk, una foarte mică, foarte nepopulară în popor, despre garda veche a lui Smirnov care mai încearcă să-și restabilească pozițiile în vreun fel, și echipa foarte puternică a partidului Obnovlenie, adică a firmei Sheriff. Și garda veche, și Obnovlenie critică foarte dur administrația lui Șevciuk. Este adevărat că în mare parte criticile sunt meritate – problemele social-economice care au existat mereu în regiune s-au agravat în anii cât a fost Șevciuk la putere și au apărut și altele noi.
Pentru organizarea acestor alegeri, sau, mai simplu, pentru obținerea scorurilor necesare, au fost mobilizate forțe foarte mari. Încă începând din luna august administrația lui Șevciuk a început să facă presiuni asupra Comisiei electorale de la Tiraspol, cerând ca aceasta să fie mutată în altă clădire. Adică s-a folosit un litigiu pur administrativ în scop politic. Care este acest scop politic? În Comisia electorală acum, din cei 21 de membri, 11 sunt mai mult sau mai puțin loiali grupării Obnovlenie, adică firmei Sheriff. Deci, o majoritate la limită, dar totuși o majoritate, și acest lucru nu convine lui Șevciuk. Șevciuk vrea ca acolo să fie oameni mai ascultători, pentru a putea „desena” niște rezultate frumoase la alegeri.
Așa sau altfel, se poate constata și faptul că actualele alegeri vor avea o importanță decisivă și pentru scrutinul prezidențial de anul viitor. Există opinia potrivit căreia Șevciuk, știind că nu este popular, vrea să schimbe constituția regiunii pentru a introduce sistemul parlamentar de alegere a liderului regiunii. Dacă va reuși asta, atunci anul viitor va putea fi reales președinte prin vot parlamentar și, mai mult decât atât, va putea deține încă două mandate la rând. Dar, din nou, trebuie să vedem cu ce s-au terminat actualele alegeri și dacă Șevciuk a reușit să acumuleze măcar majoritatea de 50 la sută plus unu. Și în funcție de asta vom putea analiza dacă administrația va reuși să facă și următorul pas în schimbarea constituției.”
Europa Liberă: Ce va însemna acest scrutin în relațiile cu Chișinăul? S-ar putea schimba ceva?
Ernest Vardanean: „Trebuie să constat că nu este nici pe departe cel mai important punct pe agenda Tiraspolului. Acum cu mult mai importantă este problema 1 ianuarie 2016 – atunci când expiră preferințele comerciale autonome oferite de UE în 2008 Republicii Moldova, inclusiv regiunii transnistrene. Tiraspolul nu va mai avea niciun fel de facilități în comerțul cu UE - și acum acest lucru este cu mult mai actual decât procesul de negocieri pentru reglementare. Așa că nu este clar care va fi politica Tiraspolului în legătură cu acest subiect – iarăși, totul depinde de rezultatele scrutinului pe care le vom vedea zilele următoare.”
Europa Liberă: Să vă întreb și în ceea ce privește raportul de forțe dintre aceste trei grupări care există în Transnistria. Unii experți spun că ar fi de fapt doar două – pe de o parte, elita de afaceri, iar pe de altă parte – Evgheni Șevciuk cu echipa lui din executiv care încearcă să se folosească de resursa administrativă și de structurile de forță. Care este raportul de forțe dintre aceste două-trei grupări?
Ernest Vardanean: „Gruparea lui Șevciuk este una destul de mică, este de fapt aceeași echipă pe care a avut-o încă pe când era președinte al Sovietului suprem, din 2005 până în 2009. Este o echipă relativ mică, în mare compusă din doamne tinere, care nu au competența și experiența pentru a deveni miniștri sau șefi de subdiviziuni. În al doilea rând, Șevciuk este, el însuși, un produs al companiei Sheriff și cunoaște foarte bine acest sistem din interior. Și, potrivit surselor mele bine informate de la Tiraspol, Șevciuk a reușit deja într-o asemenea măsură să preseze Sheriff-ul, încât, dacă va continua, ar putea chiar să îngenuncheze această companie. El a găsit niște puncte slabe și acum lovește acolo, ceea ce poate doborî Sheriff-ul, cu tot ce înseamnă el. Va fi sau nu acesta în stare să meargă până la capăt – se va vedea în viitorul apropiat.
În ceea ce privește echipa lui Smirnov, aceasta este bineînțeles dispersată, inclusiv pentru că imediat după ce a venit la putere Șevciuk, în aceeași zi, a semnat zeci de decrete pentru înlăturarea din funcții a tuturor oamenilor lui Smirnov. Cu toate acestea, o parte dintre ei au rămas totuși în Transnistria. Echipa lui Smirnov este deci slăbită, redusă numeric, dar ea a menținut acel spirit protestatar care a existat încă de pe timpul campaniei din 2011. Atunci, principalii concurenți erau Smirnov și Kaminski, candidatul agreat de Moscova, și ei, ambii, îl criticau foarte dur pe Șevciuk. Au fost formulate atunci acuzații dure la adresa lui Șevciuk mergând până la suspiciuni de înaltă trădare. Și acest spirit protestatar se consolidează pe fundalul înrăutățirii situației social-economice din Transnistria.
Și a treia grupare despre care vorbim, cea care deocamdată este cea mai puternică – este gruparea Obnovlenie a lui Sheriff. Este cea mai puternică pentru că deține resurse financiare imense, are o rețea mare de mass media, organizațională, de partid. Aceasta este capabilă să-i facă o concurență serioasă lui Șevciuk. În Sovietul suprem în legislatura trecută Obnovlenie a deținut majoritatea.
Dar raportul de forțe în acest moment este de așa natură încât nu se poate spune că una din grupări deține controlul total. Acestea sunt în condiții mai mult sau mai puțin egale, fiecare are avantajul ei – resursa administrativă la Șevciuk și resursa financiară la Sheriff. Dar fiecare are și minusuri – nepopularitatea în rândul oamenilor de rând la Șevciuk și lipsa de viziune pentru strategia de viitor la Obnovlenie. Cei din Obnovlenie sunt cumva debusolați acum, pentru că în Transnistria nu a existat până acum o confruntare atât de dură dintre Sovietul suprem și executiv, este un fenomen nou, motiv pentru care ei nu prea știu ce au de făcut mai departe.
Vom vedea care vor fi rezultatele alegerilor și, în funcție de asta, se va putea spune cu mai multă precizie care va fi raportul de forțe dintre aceste trei grupări la Tiraspol.”
Europa Liberă: Dle Vardanean, în această campanie electorală a apărut teza pe care a sonorizat-o Evgheni Șevciuk despre faptul că responsabili de criza economică din Transnistria sunt oligarhii și agenții economici. Credeți că și după alegeri această teză va rămâne un slogan valabil, care va fi folosit și pentru alegerea liderului regiunii în 2016?
Ernest Vardanean: „Eu cred că această lozincă nu-și va pierde din actualitate, iar Șevciuk va continua să pedaleze această temă. Dacă echipa lui va câștiga aceste alegeri, el cu atât mai mult va strivi oligarhii, puteți să nu va îndoiți de asta. Dacă nu a reușit să obțină majoritatea în Sovietul suprem, el oricum va continua această luptă pentru că înțelege foarte bine că trebuie, oricum, să canalizeze undeva stările de spirit protestatare din Transnistria.
Dar această problemă trebuie văzută mai larg. În toți cei patru ani cât a fost la putere, Șevciuk a căutat dușmani interni și externi. Primii cam doi ani el spunea că starea deplorabilă în care se află Transnistria este o moștenire a administrării defectuoase din ultimii 20 de ani a lui Smirnov. În mare, teza era corectă, dar toate ar fi fost bune și frumoase dacă după asta situația nu ar fi devenit mult mai proastă. Și după patru ani este deja mai ciudat să spui că de problemele Transnistriei este vinovat altcineva. Pe timpul lui Smirnov, da, se trăia rău, dar Smirnov cel puțin reușea să se înțeleagă cu Rusia și primea niște bani de acolo și măcar cumva cârpea găurile din buget, iar sistemul social rămânea mai mult sau mai puțin previzibil.
Acum, Transnistria a fost lipsită de subvențiile pentru pensionari, așa numitul supliment la pensii de la Putin, care a dispărut, au fost tăiate pensiile și salariile. Și e deja ciudat să spui că altcineva decât administrația e responsabil de acest lucru. Ok, să zicem că sunt vinovați oligarhii. Dar apare un paradox – firma Sheriff pe timpul lui Smirnov era scutită de foarte multe impozite și taxe vamale, avea un regim extrem de facilitat de activitate. Dar chiar și în acei ani sistemul social era mai mult sau mai puțin stabil. Acum, când sub presiunea echipei lui Șevciuk Sheriff a început să plătească mai multe impozite în buget, situația este exact inversă – bani sunt mai puțini. Întrebarea este – unde s-au dus de fapt banii?
Ideea este că adversarii lui Șevciuk îl acuză de crearea de scheme off-shore, de exemplu cu centrala electrică de la Cuciurgan. Și, apropo, și în Moldova anumite persoane se folosesc din plin de această schemă off-shore la livrarea de curent electric pe malul drept. Deci, Șevciuk este acuzat de crearea de scheme off-shore și a altor scheme tenebre. Așa că reducerea încasărilor la buget este un subiect discutabil. Iar oamenii din Transnistria pot să nu fie contabili sau bancheri, dar pot totuși contrapune fapte elementare, de exemplu cele pe care le-am menționat aici.
În mod regulat conducerea Transnistriei mai acuză și Moldova și Ucraina de situația critică în care a ajuns regiunea. Dar trebuie să amintesc aici că Transnistria a fost mereu în situația în care cineva din afară îi punea piedici, dar cu toate acestea a reușit mereu să supraviețuiască și să iasă din situație. Acum, când s-au suprapus toți acești factori, vedem că Transnistria nu mai rezistă. Putem presupune că actuala conducere de la Tiraspol pur și simplu nu este în stare să răspundă la aceste provocări complexe – provocări venind din partea oligarhilor, a Moldovei, a Ucrainei – pentru ca măcar să lase în vigoare acele facilități sociale care au existat în Transnistria până la venirea acestei noi administrații.”
Europa Liberă: Și încă o întrebare – Rusia va ajuta Transnistria? Pentru că și Rusia este într-o criză destul de mare, inclusiv financiară.
Ernest Vardanean: „Transnistria este o regiune atât de mică, cu necesități sociale atât de mici încât Rusia în principiu fără mari greutăți o poate ajuta, chiar și dincolo de problemele din Donbass, Crimeea și prin alte părți, de căderea prețului la petrol, sancțiuni și așa mai departe. Problema nu constă în banii ca atare, ci mai degrabă în lipsa de încredere.
De ce am spus mai sus că Smirnov reușea să se înțeleagă cu Rusia? Pentru că el știa să bată la uși diferite și să ceară în așa fel încât să fie convingător. Vă pot povesti o situație foarte interesantă care a avut loc în 2007-2008. Atunci, s-a produs un mare scandal, când s-a aflat că ajutorul umanitar rusesc care venea prin puterea executivă de la Tiraspol, era pur și simplu furat – pe unde pentru activități de partid, pe unde se aciua pe anumite conturi bancare, off-shoruri și așa mai departe. Rusia a protestat atunci – nu în public, bineînțeles, pentru a nu aduce prea multă bucurie adversarilor. A cerut să se facă ordine și a încetat finanțarea. Și doar Evgheni Șevciuk atunci, care era în funcția de președinte al Sovietului Suprem, a reușit să-i convingă pe ruși că el poate asigura o schemă transparentă pentru aceste ajutoare. Dar ulterior, după ce Smirnov a plecat și a venit Șevciuk situația s-a repetat – acum Moscova nu mai are încredere în Șevciuk, iar finanțarea a dispărut. Dar de data aceasta nu a mai existat acea candidatură alternativă care ar fi putut să meargă la Moscova să se înțeleagă în locul lui Șevciuk pentru s-i convinge pe ruși.
Și aici mă apropii de răspunsul la întrebarea-cheie: „De ce nu reușește Șevciuk să se înțeleagă cu Rusia?”. Pentru că Șevciuk și-a limitat contactele la Moscova la nivelul lui Dmitri Rogozin. Iar Rogozin, așa cum mi-au spus colegii de la Moscova, este un interlocutor neserios, el nu este luat în serios nici la Kremlin, nici în Ministerul de Externe, nici în Ministerul Apărării sau alte instituții serioase. El este acolo pe post de bufon, care din când în când face declarații teribiliste la adresa Occidentului, dă din deget și spune ceva amenințător la adresa Moldovei. La asta se limitează funcțiile sale. Rogozin nu este capabil să convingă conducerea de vârf a Rusiei de faptul că administrația transnistreană este demnă de ajutorul financiar pe care îl pretinde. Mai simplu spus, Moscova nu-l mai crede acum pe Șevciuk, nu mai crede în transparența schemelor pe care acesta la propune și din acest motiv au de suferit oamenii de rând din regiunea transnistreană, care au rămas fără pensiile lor și fără suplimentele venite din partea Rusiei.”
