Zidurile Europei se înalță din nou...

„Zidurile se reînalță în Europa. În Ungaria ele iau forma fizică a gardului și a sulurilor de sîrmă ghimpată, asemănătoare în mare măsură vechii cortine de fier. În Franța în Germania, în Austria și Suedia, controalele la frontieră, în zona Schengen cu granițe libere, au fost reimpuse temporar. Iar pretutindeni

în Europa - constată profesorul Timothy Garton-Ash în cotidianul britanic The Guardian - „zidurile minții cresc mai înalte pe zi ce trece. Mortarul lor psihologic se amestecă cu temeri ce sînt pe de-antregul de înțeles, - după masacrele întreprinse la Paris de către oameni care se pot mișca liber traversînd frontiera Belgiei - cu prejudicii imense, ațîțate de oameni politici xenofobi și de ziariști iresponsabili.”

„Ceea ce vedem în 2015 este reversul Europei din 1989. Amintiți-vă că demolarea fizică a cortinei de fier a început cu tăierea gardului de sîrmă ghimpată dintre Ungaria și Austria. Acum Ungaria a dat exemplul construind noi garduri, și Victor Orban, primul ei ministru, punînd la ciorap prejudecățile. Europa trebuie să-i țină afară pe musulmani, a spus Orban în această toamnă, «pentru a păstra Europa creștină».”

Timothy Garton Ash observă că judecățile xenofobe ale lui Orban sînt urmate în Franța de Marine le Pen și în Marea Britanie de „fratele” Kelvin MacKenzie de la publicația Sun. „Ca și cum - spune profesorul Ash, în ton cu un alt expert și profesor universitar, Olivier Roy - cei deja 2,7 milioane de musulmani din Marea Britanie vor înceta să mai procreeze, ca și cum miniscula, dar ucigașa minoritate a teroriștilor islamici, nu se află deja aici, mulți dintre ei născuți, crescuți și radicalizați pe străzile din spate ale Marii Britanii, Belgiei și Franței.”

Dacă timp de mai mulți ani la întrebarea Eurobarometrului, „Care credeți că este rezultatul pozitiv principal al Uniunii Europene?” în top s-a aflat răspunsul „libera circulație a oamenilor, bunurilor și serviciilor în sînul UE” - răspuns dat de 57% din cei întrebați, astăzi foarte mulți spun că țările lor ar trebui să-și închidă granițele.

După opinia prof. Timothy Garton Ash „trei evoluții distincte au condus la reîntoarcerea zidurilor. Prima, în Marea Britanie - și într-o măsură mai mică în alte părți din nordul Europei - este scara absolută a mișcărilor de populații în interiorul Uniunii Europene. Cei din Europa răsăriteană au venit de la marea extindere din 2004, reprezentați simbolic de instalatorul polonez (în prezent mai probabil să fi devenit student pe cale de a-și da doctoratul sau manager de bancă). Ei au fost urmați de o altă cohortă, din sudul Europei, după momentul declanșării crizei eurozonei, care i-a forțat pe doctorii în filozofie spanioli, portughezei și greci să devină chelneri la Londra sau Berlin. [...]

A doua evoluție, continuă expertul britanic, „o constituie criza refugiaților”. Și mai mulți oameni au fugit de războaie, de teroarea și mizeria

economică, ce au înlocuit vechile dictaturi demodate (și ele furnizoare de teroare și mizerie economică) din Orientul Apropiat și din Africa. [...] Potrivit estimărilor Înaltului Comisariat ONU pentru refugiați, la 19 noiembre, în Europa sosiseră pe mare, ca «refugiați și migranți» 850 571 de persoane, în timp ce alți 3 485 au murit sau «au dispărut» în mare. Mediterana a devenit un orizont al speranței fără speranță și un cimitir maritim. Numai 50% dintre sosirile pe cale mediteraneană au fost din Siria și 20% din Afganistan [...]”

A treia evoluție o constituie „teroriștii islamici, mai nou secerînd viețile

unor spectatori de concert și oameni de pe terasele restaurantelor. Cei mai mulți din ei sînt crescuți în Europa, chiar dacă unii au învățat priceperea ucigașă în Siria sau Afganistan. [...] Și așa, în ciorba de frică europeană, învîrtită de demagogi din politică și media, totul a fost pus laolaltă, amestecat: migranții-cetățeni europeni legali în UE, migranții ilegali veniți din afara ei, refugiații pe jumătate economici, pe jumătate politici, refugiații din conflictul din Siria, refugiatul politic clasic din Eritrea, musulmanul (sau „Musulmanul”) și teroristul. S-a creat o imaginară continuitate între instalatorul polonez și sinucigașul cu

bombă sirian. Între timp, noul guvern al instalatorilor polonezi, fiind compus în special din buni creștini, s-a alăturat Ungariei și Slovaciei, spunînd că nu va lua pe nici unul din acești migranți musulmani. Nu samaritani, vă rugăm, noi sîntem creștini.

Și așa, pe lîngă divizarea Nord-Sud, deschisă de criza eurozonei, se naște una nouă Est-Vest. Europa de Est refuză solidaritatea, la care, în atîtea alte rînduri, a făcut apel cerrînd-o de la partenerii ei europeni.”

„Am auzit-o pe Merkel - care știe ce înseamnă să trăiești în spatele Cortinei de fier - scrie în The Guardian, Timothy Garton Ash, cugetînd odată că, pentru a le demonstra tinerilor valorile unei Europe libere și deschise, ar trebui, poate, să închidem frontierele naționale pentru o zi-două. Am putea încerca experimentul lui Merkel [...], dar dacă el va avea efectul dorit este o altă chestiune. Pentru moment, tot ce putem spune cu certitudine - își încheie comentariul profesorul britanic - este că Europa care obișnuia să fie cunoscută ca un continent pe care zidurile au fost dărîmate, este acum unul pe care ele se înalță din nou.”