Pensiile speciale există aproape peste tot în lume pentru a recompensa persoanele care au făcut sacrificii în slujba serviciului public. Nu este, însă cazul parlamentarilor români. Peste 10% dintre ei au probleme juridice serioase și se află fie în conflict de interese, fie amestecați în cazuri de corupție. Doar 10 la sută dintre români mai au încredere în Parlament, în vreme ce credibilitatea partidelor se află chiar mai jos (7%), potrivit unui recent Barometru INSCOP.
Senatorii și deputații au adoptat astăzi proiectul de lege privind pensiile speciale ale parlamentarilor după ce președintele Klaus Iohannis a refuzat să promulge actul normativ, votat inițial în vară. A fost ultima pârghie l-a care a putut apela șeful statului. Liberalii nu au participat la vot, iar vicepreședintele Camerei Deputaților, Ludovic Orban din partea PNL nu crede că au fost suficiente voturi „pentru”, dar declară că nici nu poate proba că n-ar fi fost.
Conform textului final, parlamentarii vor primi o pensie specială, care va fi calculată în funcție de numărul de mandate încheiate. Totuși, nu vor fi luate în calcul mai mult de trei mandate. Astfel un fost senator sau deputat, cu un mandat ar urma să aibă o „pensie specială” lunară de aproximativ 350 de euro (1550 de lei), iar cei care au la activ trei mandate vor primi circa 1000 de euro (4600 de lei). Acești bani se vor adăuga pensiei obișnuite în momentul în care parlamentarii ajung la vârsta pensionării, fără ca ei să fi contribuit vreodată suplimentar la fondul de pensii.
Dincolo de faptul că veniturile pe care și le-au votat sunt discriminatorii, ele sfidează oarecum realitatea, într-o țară în care pensia medie este de doar 200 de euro (890 de lei). Apoi imoralitatea vine din faptul că parlamentarii și-au votat propriile pensii speciale, demonstrând exact acuzațiile străzii, că ei sunt preocupați mai degrabă de avantajele personale decât de binele public.
Nu au acces la „pensiile speciale” senatorii și deputații care au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni de corupție sau pentru ultraj, tulburări de posesie, distrugere calificată sau distrugere din culpă.
Președintele Klaus Iohannis a refuzat să promulge legea pensiilor speciale din pricina „absenței oricărei fundamentări a rațiunii instituirii acestui drept”, precum și din cauza „caracterului său excesiv și discriminatoriu”. Parlamentarii socotesc, însă, că legea ar avea „un rol compensatoriu pentru perioada de activitate parlamentară, justificat de gradul sporit de responsabilitate și de interdicțiile și incompatibilitățile ce decurg din statutul deputaților și senatorilor similare celor impuse magistraților”.
Comparația cu magistrații este forțată, după cum a explicat și președintele când a retrimis legea înapoi parlamentului, argumentând că procurorii și judecătorii reprezintă un „corp de profesioniști”, iar drepturile lor speciale decurg din faptul că ei contribuie la pensiile lor pe tot parcursul carierei. În cazul parlamentarilor nu este vorba despre așa ceva, și, după cum adaugă Klaus Iohannis în documentul care a însoțit trimiterea spre reexaminare a pensiilor speciale, deputații și senatorii „în virtutea mandatului reprezentativ, au o relație cu alegătorii pe care, în mod liber și acceptând rigorile demnității publice, aleg să îi reprezinte”.
Toate aceste argumente nu au contat, însă, pentru parlamentari, care vor neapărat să-și asigure un confort material cât mai bun, fără prea mult efort și fără să înțeleagă rațiunea pensiilor speciale, de care s-a abuzat în tranziția autohtonă și care în statele avansate sunt îndeosebi acordate celor care au făcut servicii speciale țării.
