Bilanțul președintelui român la un an de la preluarea funcției este în totalitate pozitiv, chiar dacă vorbește despre cele „două lecții” ale lui 2015: una tragică, numită Colectiv, a cărei concluzie este că „pur și simplu, corupția ucide, că se pot pierde vieți nevinovate dacă nu respectăm legi și reguli și dacă, noi cu toții, ca societate, închidem ochii la încălcare”; cea de a doua lecție, spune Klaus Iohannis este cea a schimbării, nu este vorba despre schimbarea guvernului, atrage atenția președintele, ci despre nevoia unei „schimbări profunde a politicului”, despre „o înnoire care să fie pe pe măsura așteptărilor și realităților din societate”. Din acest punct de vedere 2016 ar trebui să fie dedicat „reconstrucției încrederii în politică”.
Klaus Iohannis și-a construit discursul în așa fel încât să demonstreze că el este motorul acestei schimbări, că datorită felului în care își gestionează mandatul, politica autohtonă arată deja altfel. Într-o oarecare măsură, președintele are dreptate, fiindcă a știut să se folosească de diferite evenimente pentru a-și întări poziția, dar în același timp și pentru a produce schimbări, care ar putea avea efecte pe termen scurt și mediu.
2015 a fost „anul recâștigării normalității, în interior și în exterior” pentru Klaus Iohannis, care insistă că acest lucru a început chiar de la el ca președinte, al cărui rol ar fi fost de „generator nu de tensiune, ci de echilibru”. Iohannis continuă, de fapt, să se raporteze la predecesorul său, pentru a se pune într-o lumină cât mai favorabilă. Și explică în acest sens că a devenit un lucru firesc să existe consultări și dezbateri între președinte, partide și societatea civilă și că nu a reacționat la orice subiect, nu a intervenit în forță la adresa unor oameni politici și nu a răspuns la atacuri tocmai pentru “a onora promisiunea de a face politică altfel”.
A declarat chiar că „România s-a aflat într-o oarecare izolare în anii anteriori” și că acest lucru s-ar fi întâmplat din motive pe care „nu dorește să le comenteze”, sugerând că Traian Băsescu, din pricina politicii sale agresive, nu ar fi fost un partener credibil pentru omologii lui euro-atlantici.
Probabil că această exagerare a fost făcută doar de dragul contrastului, fără ca Iohannis să fi avut prea multe preocupări de politică externă, deși contextul regional este tot mai fierbinte.
Președintele susține că „obiectivele” sale sunt „clare”, ca și cum mai înainte existau dileme în ce privește euro-atlantismul României.
Klaus Iohannis a menționat astfel consolidarea și extinderea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, întărirea relațiilor privilegiate cu Franța, Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie și Turcia.
A menționat, fără prea multe detalii, „relația privilegiată cu Republica Moldova” plus “susținerea parcursului european” al Chișinăului, care va fi mereu „o constantă” a politicii externe românești.
Una dintre dorințele mari ale lui Klaus Iohannis este ca atunci când se gândesc la politică românii „să nu o asocieze la modul general și nediferențiat cu ineficiența, minciuna sau corupția”.
Poate că, odată cu schimbarea de guvern și cu trecerea lui Traian Băsescu într-o zonă politică excesivă, președintele va înceta să se mai raporteze în mod obsesiv la predecesorul său.
Până atunci însă, Iohannis le cere românilor să evite capcana „nimic nu e bun”, să nu mai condamne instituțiile pentru „culpa colectivă sau lipsa de coerctitudine a unor persoane” și să respingă „tentația radicalismului și suspiciunii permanente”.
