În timpul protestelor antiguvernamentale din centrul capitalei, atât membrii Platformei DA, cât şi manifestanţii din aşa numitul Orăşel al Victoriei au reproşat autorităţilor că ar utiliza puterea în propriile interese. Acuzaţia stă şi la baza unei sesizări depuse marţi la Curtea Constituţională de un grup de deputaţi socialişti, care învinuiesc Preşedinţia că ar tergiversa intenţionat desemnarea unui candidat la funcţia de premier. Cine şi cum poate proba acuzaţia de uzurpare a puterii?
Sesizarea depusă de Partidul Socialiştilor la Curtea Constituţională are la bază următoarele raţionamente: după demisia guvernului condus de Valeriu Streleţ, noul executiv trebuie investit timp de 3 luni, termen care expiră la finele lui ianuarie. Pentru examinarea candidaturii înaintate de şeful statului, parlamentarii au la dispoziţie 45 de zile, constată deputaţii PSRM. Chiar dacă Nicolae Timofti ar desemna un candidat la funcţia de premier astăzi, deputaţii vor avea mai puţin timp pentru dezbateri asupra componenței viitorului guvern. Întârziind să nominalizeze un prim-ministru, şeful statului ar încălca norma constituţională, cred socialiştii, prin urmare, ar trebui demis.
Dacă acceptă sau nu sesizarea PSRM, judecătorii Curţii Constituţionale vor decide în următoarele zile, a explicat Europei Libere secretarul general al Curţii, Rodica Secrieru. Între timp, şeful administraţiei prezidenţiale de la Chişinău, Ion Păduraru, i-a reproşat liderului socialist Igor Dodon că a interpretat eronat Constituţia, sugerând că intra pe domenii ce-l depăşesc întrucât are educaţie de „economist şi nu de jurist”.
Expertul în drept constituţional Alexandru Arsenie consideră că acuzaţia de uzurpare a puterii de stat, formulată în adresa preşedinţiei, este prematură şi asta pentru că parlamentarii nu sunt obligaţi să examineze candidatura viitorului premier strictamente pe durata a 45 de zile. La nevoie, aceştia se pot limita şi la 15 zile, explică Alexandru Arsenie. Expertul crede că tergiversarea numirii unui premier reprezintă mai degrabă un act de iresponsabilitate politică, decât o situaţie de uzurpare a puterii de stat:
„Noi am intrat în 2016, dar nici proiectul de buget nimeni nu l-a înaintat. Ce înseamnă asta? Iată exemplu nu doar de uzurpare, dar chiar de lovitură economică asupra statului. Ei toţi se uită unul la altul şi nu ştiu ce să facă, adică nu îşi îndeplinesc funcţiile şi obligaţiunile stabilite în Constituţie, dar ascultă o persoană care îi dirijează cum vrea el. Şeful statului trebuie să insiste să vină în Parlament, să convoacă sesiune extraordinară, să spună: oameni buni, eu am un mesaj conform art. 89 din Constituţie: ce facem noi, unde ne ducem societatea?”
În ce priveşte instituţiile care constată actul de uzurpare a puterii de stat, acestea sunt Parlamentul şi Curtea Constituţională, continuă constituţionalistul Alexandru Arsenie. Codul Penal al Republicii Moldova defineşte această infracţiune ca „menţinerea forţată a puterii în stat” şi „schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a ţării”.
De-a lungul anilor, îşi aminteşe profesorul universitar Mihai Cernencu, mai mulţi politicieni au fost învinuiţi de uzurpare a puterii de stat, acuzaţii care nu au fost probate niciodată. Din lipsă de interes, continuă analistul politic:
„Dacă ar fi o Curte Constituţională cinstită ea demult ar fi stabilit acest lucru. Cu părere de rău, nu se întâmplă în Republica Moldova şi nu se va întâmpla atâta timp cât nu va fi schimbarea de putere. Statul capturat noi l-am avut pe timpul lui Voronin, dar ulterior el a fost perpetuat sub lozincile celorlalte partide politice, atunci când s-a început împărţirea pe criterii politice a instituţiilor statului: a securităţii, a procuraturii, care nu trebuiau să fie politizate”.
Experţii cu care am stat de vorbă sugerează că încurajarea unui sistem în care puterea este concentrată în mâinile unui grup restrâns de persoane ar putea juca festa actualilor guvernanţi. Şi asta pentru că într-un asemenea sistem, deciziile în situaţii de criză nu se iau în funcţie de buchia legii, ci de pretinse bune intenţii ori chiar interese făţişe. Situaţia în care a ajuns fostul premier Vladimir Filat, spun experţii, probează cu maxima relevanţă faptul că fortificarea mecanismelor democratice este ce mai bună garanţie că abuzurile nu vor avea efect de bumerang.
