Gheorghe Cojocaru: „Ratificarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană de către Italia, ultima ţară dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, care şi-a pus semnătura sub acest act de mare importanţă, a încheiat procedura juridică pentru ca noul statut acordat Chişinăului, un an şi jumătate în urmă, să întrunească toate condiţiile necesare şi să intre în vigoare. Dacă Italia a fost cea de-a 28-a ţară care a ratificat Acordul de Asociere, să amintim că România a fost primul stat membru al Uniunii Europene care l-a ratificat, ca atunci când a recunoscut, printre primele state, fiind chiar prima, independenţa Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Ratificarea odată încheiată, înseamnă de acum încolo mai multă exigenţă faţă de autorităţile de la Chişinău ori mai multă certitudine că Republica Moldova va fi acceptată în preajma Uniunii Europene?
Gheorghe Cojocaru: „Parlamentul European şi parlamentele ţărilor membre ale Uniunii Europene şi-au onorat angajamentul de a ratifica Acordul de Asociere cu Republica Moldova. Acum este rândul autorităţilor de la Chişinău de a continua cu toate motoarele procesul de realizare a acestui acord pentru a se apropia de standardele Uniunii Europene. Într-adevăr, jaful secolului şi transformarea Republicii Moldova într-un stat captiv au provocat reacţiile dure ale Bruxellesului şi suspendarea unor programe în curs de desfăşurare. Dar, cu toate acestea, încheierea procedurii de ratificare a Acordului de Asociere este o dovadă a faptului că Republica Moldova nu va fi abandonată într-o zonă gri a arbitrariului.”
Europa Liberă: Oponenţii guvernării care s-a declarat pro-europeană tot mai mult şi tot mai vocali spun că umbrela Uniunii Europene a făcut mai mult rău decât bine poporului Republicii Moldova. Cum comentaţi acest reproş?
Gheorghe Cojocaru: „Nu Uniunea Europeană se face vinovată de ceea ce se întâmplă astăzi la Chişinău, ci o parte a clasei politice autohtone care a compromis, din păcate, vectorul european şi a adus deserviciu orientării europene. Din acest punct de vedere, igienizarea neamânată a clasei politice va trebui privită ca o parte a procesului complicat de a face ca apropierea de Uniunea Europeană să devină un obiectiv ireversibil.”
