O ştire importantă care nu prea a fost băgată în seamă. La începutul lui decembrie Parlamentul a abrogat o lege din 1999 care prevedea indemnizaţii de zeci de mii de lei pentru miniştrii rămaşi fără funcţie după demisia guvernului, reorganizarea acestuia sau după expirarea mandatului. Legea aia prevedea o indemnizaţie unică de şase salarii lunare medii plus indemnizaţii cît un salariu lunar plătite timp de trei luni după pierderea funcţiei. Argumentul adus de deputatul PCRM, Anatolie Zagorodnîi, în favoarea abrogării legii e serios: legea aduce pierderi mari bugetului fiindcă guvernele autohtone se schimbă la fel de des ca norii pe cer.
Avem de-a face cu o mică minune? Eu zic că da. Conducătorii tranziţiei moldoveneşti nu prea renunţă de bunăvoie la privilegii şi favoruri, la indemnizaţii grase. Iată că la indemnizaţiile pentru miniştri au renunţat. Măi să fie! Teamă îmi este totuşi să nu revină la ele în cazul în care guvernele vor fi mai longevive.
Altminteri, tare entuziasmaţi nu e cazul să fim. În Republica Moldova sînt atîtea privilegii aberante care rămîn intangibile, încît te întrebi mereu ce fel de stat e acesta făurit în 1991. E suficient să ne amintim de pensiile uriaşe ale unor judecători sau securişti. Sau să citim un articol recent, o investigaţie Rise, despre apartamente cu discount pentru copiii judecătorilor.
De aceea, să rămînem calmi. Renunţarea la indemnizaţiile miniştrilor e un lucru bun, dar de fapt e un soi de ac într-un car cu fîn. Maşinăria statală moldovenească a fost concepută de la bun început ca un fel de adăpost pentru tot soiul de conducători şi cinovnici. Marile privilegii şi favoruri într-o ţară cu mulţi oameni frînţi de sărăcie sînt o hidoşenie.
