La începutul după amiezii, Agerpres comunica faptul că 14 deputați din Partidul Comuniștilor s-au desprins de formațiunea condusă de Vladimir Voronin și au anunțat că doresc să constituie „platforma social-democratică 'Pentru Moldova', menită să contribuie la depășirea crizei politice și la crearea unei majorități parlamentare stabile care să învestească un nou guvern”. Se citează declarația liderului democrat Marian Lupu, care a salutat această mișcare politică și a informat că partidul său va demara discuții cu cei 14 pentru formarea unei noi majorități. Potrivit Agerpres, mandatat pentru aceste negocieri este, din partea democraților, Vlad Plahotniuc, despre care agenția de presă precizează că s-a întors în PD.
Ioana Ene-Dogioiu și-a ales ca temă a analizei publicate pe site-ul ziare.com pensiile speciale aprobate de Parlamentul de la București într-o asemenea formă încât una dintre puținele reforme reușite ale guvernului condus de Emil Boc a fost anulată. Boc a dispus abrupt desființarea pensiilor speciale. Ioana Ene recunoaște că există două categorii de bugetari care ar fi îndreptățiți să le primească – este vorba despre militari și despre magistrați – dar nu găsește niciun motiv să le primească și parlamentarii, sau, și mai grav, nenumărații aleși locali. Aceștia din urmă ar trebui cu siguranță mai bine plătiți și atât.
Articolul Ioanei Ene atrage atenția că pensiile speciale, mai ales stabilite într-un cuantum așa de mare cum este acum, reprezintă o bombă cu ceas deja amorsată. Explozia ei poate face din România un caz similar Greciei. Există o singură cale de corectare a aberațiilor decise în parlament: ridicarea vârstei de pensionare, ceea ce, pe lângă că ar stârni nemulțumiri, ar demobiliza masiv tinerii să mai contribuie la sistemul de pensii. Pentru ce ai contribui 30 sau 40 de ani la sistemul public de pensii ca să primești nimica toată câțiva ani? Mai bine pui banii „la ciorap”. În curând, scrie Ioana Ene, în România numai fraierii vor mai trăi la bătrânețe dintr-o pensie publică, restul fiind, într-un fel sau altul, abonați la substanțialele „pensii speciale”.
Andrei Pleșu scrie în Adevărul despre o altă decizie recentă a Parlamentului: a respins alocarea a cinci milioane de lei din bugetul pe 2016 pentru achiziționarea de către Ministerul Culturii a sculpturii „Cumințenia pământului” a lui Constantin Brâncuși. Nu sunt bani, spune Pleșu. „Ne trebuie bani pentru suplimentarea câştigurilor salariale ale aleşilor noştri, (...) pentru finanţarea cabinetelor lor, pline de prieteni, rude, sau „experţi” anonimi. Ne trebuie bani şi pentru Academia Oamenilor de Ştiinţă, pentru a cărei finanţare autonomă, doamna Ecaterina Andronescu a căpătat peste şase milioane de lei”. Parlamentarii ar fi probabil de acord cu alocarea unei sume dacă s-ar dori repatrierea osemintelor lui Brâncuși. Asta răspunde „patriotismului necrofil” care se practică în România. „Brâncuși are de multă vreme ghinion cu locul său de baștină”, este remarca acidă a comentatorului.
Pentru mulți dintre români, anul 2015 va rămâne ca anul „Colectiv”, scrie Ioan Stanomir într-o încercare de bilanț pe care o semnează pe contributors.ro. Trebuie reținută reacția de solidarizare care a urmat tragediei din 30 octombrie, în care Stanomir vede „vocea unei societăţi care a încetat să mai fie prizoniera unui stat abuziv”.
