La aproape 9 ani de aplicare a politicii guvernamentale pentru lichidarea orfelinatelor și plasarea copiilor în instituții de tip familial sau întoarcerea în familiile naturale unde e posibil, la Chișinău a fost lansat un proiect mai îngust, destinat numai copiilor cu vârste foarte mici, cu sprijinul UNICEF și organizației neguvernamentale Copil-Comunitate-Familie.
De la începutul reformării vechiului sistem de case de copiii, numărul celor plasați în asemenea instituții s-a redus de la circa 11 mii, la 3800. Reîntoarcerea în familiile biologice, adopția sau plasarea în case de tip familial s-a dovedit a fi însă mai dificilă în cazul copiilor de până la trei ani și a celor cu nevoi speciale. În mare parte, își au efectul costurile ridicate pentru întreținere și servicii medicale, constată specialiștii. Pentru a sprijini mamele aflate în dificultate sau familiile nevoiașe, în ultimii ani au fost dezvoltate mai multe servicii sociale, precum centre de plasament temporar sau creșe, servicii care vor fi create și în cadrul acestui proiect.
Liliana Rotaru, președinta Asociației „Copil, Comunitate, Familie” spune că în următorii doi ani se va lucra cu copiii din instituții și apropiații lor, în speranța de a-i reîntoarce în familie, acolo unde este posibil:
„Dacă vedem că există potențial, resurse interne în familie, ajutăm familia să-și rezolve problemele, uneori prin oferirea unui serviciu. Poate mama se confruntă cu violență în familie, dar își iubește copilul, atunci ar putea să-i fie oferit centru maternal. Dacă mama își iubește copilul, dar nu știe cum să aibă grijă de el și poate face trei pneumonii într-o lună, atunci lucrăm cu mama, o ajutăm să înțeleagă care este rolul ei. Familia trebuie susținută și ajutată, așa copii sunt preveniți de separare.”
Liliana Rotaru precizează că majoritatea copiilor din instituții au familii sau rude apropiate. Dacă totuși copilul nu are la cine reveni, atunci rămâne soluția unui asistent parental profesionist sau adopția.
Prezentă la lansarea proiectului, Reprezentanta UNICEF, Nune Mangasaryan a spus că deși numărul copiilor instituționalizați a scăzut de trei ori, în continuare este nevoie de servicii sociale care să vină în ajutorul tinerelor familii, care din varii motive refuză să-și asume grija pentru creșterea copilului.
„Nu este un secret care ar fi motivele care stau în spatele acestor decizii. Atât familiile care se gândesc să adopte un copil, cât și asistenții parentali profesioniști sau chiar și familia biologică se confruntă cu un șir de provocări cărora nu pot să le facă față întotdeauna. Aceste provocări se rezumă la acele servicii medicale de care ar putea să aibă nevoie micuții sau o îngrijire adițională care necesită mult mai mult timp, și nu în ultimul rând apar și aspectele financiare.”
Concomitent cu crearea serviciilor sociale, experții insistă pe prevenirea cazurilor de instituționalizare. Această sarcină le revine și asistenților sociali din comunitate, care trebuie să identifice și asiste familie în care există riscul de abandon al copiilor.
Totodată, autoritățile publice ar trebui să preia la un moment dat serviciile dezvoltate de organizațiile neguvernamentale, mai spune Liliana Rotaru:
„Poate fi o perioadă de tranziție, deci o dezvoltare a acestui serviciu. De exemplu, în cazul în care autoritatea publică locală nu are bani pentru asistenți parentali profesioniști, iar noi i-am ajutat să-i instruiască și sunt doi sau trei, sau patru asistenți parentali profesioniști, noi putem chiar să achităm salariul 2-3 luni până la următorul ciclu bugetar, dar niciodată nu vom face acest lucru pentru o perioadă mai îndelungată.”
O analiză a rezultatelor din ultimii cinci, mai spune Liliana Rotaru, arată că cele mai solicitate servicii sunt cele de creșă precum și consilierea familiilor.
Proiectul, susținut de UNICEF și pus în aplicare de organizația „Copil, Comunitate, Familie” prevede și lansarea unei campanii de recrutare a asistenților parentali profesioniști pentru copiii mici care nu au o familie.
