Economistul Roman Chircă, directorul Institutului Economiei de Piață, trece în revistă principalii factori și episoadele-cheie ce au dus la scumpirile în lanț din anul ce se încheie. Într-o discuție cu Europa Liberă, Roman Chircă a venit și cu câteva soluții pentru a amortiza eventualele efecte asupra păturii sărace.
Roman Chircă: „Furtuna de pe piața valutară a continuat în 2015 și a avut apogeul în 2015. Particularitățile economiei naționale sunt de așa natură că paritatea valutară este extrem de importantă. Majoritatea produselor consumate pe piața internă sunt de origine de import și atunci când avem o depreciere a valutei naționale acest lucru imediat se răsfrânge asupra prețurilor, respectiv plătim mai mulți lei pentru aceleași produse. Cauza fiind deprecierea valutară ca rezultat al acelei istorii ce s-a întâmplat în jurul Băncii de Economii. Vom înregistra o inflație în acest an peste 10%, însă la acest nou nivel de paritate valutară s-a ajustat și tariful pentru energie electrică și gaze, care, la rândul lor, se vor reflecta în continuare și vor porni această spirală inflaționistă”.
Europa Liberă: Deci majorarea tarifelor la servicii cumva poate provoca un nou val de scumpiri.
Roman Chircă: „Exact. Scumpirea factorilor energetici sunt generatori de inflație. Va fi, de fapt, cea mai dureroasă scumpire pe care o vor simți în primul rând consumatorii care deja au început să primească aceste facturi majorate. Iar, la rândul său, în dependență de particularitățile proceselor tehnologice, această majorarea va fi în cote diferite transpusă în prețul final pentru consumator”.
Europa Liberă: După electricitate, care este produsul a cărui scumpire provoacă impact, să zicem, și emoțional, dar și economic asupra consumatorilor?
Roman Chircă: „Lideri în formator de inflație sunt carburanții, benzina și motorina. Paradoxal avem o situație când pe piețele internaționale avem o scădere dramatică a prețului pentru petrol. Dar avem stagnare a prețului pentru benzină și motorină. Acest lucru vine din factori obiectivi și subiectivi. 1) Modul în care este organizată piața carburanților de la noi, prin anumite monopoluri și anumite înțelegeri de cartel care duc la stabilirea unui preț înalt. Factorul obiectiv este că în această menținerea avem transpunerea inflației care s-a produs.
Pe de o parte, factorul de mărire a prețului este inflația, factorul de micșorare a prețului ar trebui să fie micșorarea prețului pentru petrol. Ei țin cont de o particularitate și mai puțin de cealaltă. În întreg lanțul de livrare a carburanților către Republica Moldova, probabil că, există mai multe adaosuri care fac acest lucru greu de realizat. În plus, noi avem cel mai mic acciz din zona Uniunii Europene pentru carburanți, ceea ce înseamnă că petroliștii noștri tot timpul operează într-o zonă de supra-profitabilitate”.
Europa Liberă: Unii oameni se întreabă dacă nu era cazul ca autoritățile, prin instrumentele pe care le are, același Consiliul al Concurenței și altele, să intervină și să țină sub control această inflație.
Roman Chircă: „Consiliul Concurenței are șansa de a face un dosar exemplar de încălcare a normelor de concurență în cazul pieții combustibilului și ar trebui să intervină aici. Dar particularitățile creșterii prețurilor se reflectă în acest val, dar fiind o lovitură, această lovitură se transpune într-o majorare de prețuri, după care survine faza de echilibru. Acum noi suntem în faza de echilibru, în așteptarea efectelor modificărilor tarifare pentru curentul electric. Vor fi efectele spiralei inflaționiste și eu cred că prin lunile februarie-martie deja economia va intra în zona de echilibru a prețurilor, unde vor surveni probabil alți factori care să determine iarăși înclinarea acestor prețuri.
Cel mai important factor este cel extern, îl constituie înrăutățirea normelor de lucru a migranților noștri în Federația Rusă, asta ar însemna și o reducere semnificativă și a remitenților. Există un risc, un pericol iminent, de a intra într-o așa numită fază de stagflație, care se caracterizează printr-o creștere galopantă a prețurilor, combinată cu șomajul înalt, atunci când pe piață nimeni nu-și găsește de muncă, produse sunt puține și prețul lor este foarte mare. Este o boală economică imposibil de a fi lecuită prin instrumente monetare, doar cu politici de reforme radicale, la nivel macroeconomic, care iarăși nu dau efecte imediate. Este, de fapt, definiția sărăciei în toată splendoarea ei”.
Europa Liberă: Domnule Chircă, dar care e rolul statului în acest caz? Nu pot fi preîntâmpinate astfel de situații, nu pot fi cumva amortizate eventuale efecte?
Roman Chircă: „Anumite politici guvernamentale pot amortiza aceste efecte, dar nu și a le preveni, deoarece cauza principală a fenomenului de stagflație provine din paradigma și modul în care este dezvoltată structura economiei naționale, atunci când cei mai mulți bani provin de la migranți și sunt bani foarte volatili, astăzi ei sunt, mâine ei nu sunt, și atunci pun pericol pentru economie.
Noi ne-am obișnuit să trăim confortabil, când spun noi am în vedere inclusiv și statul, care primea bani foarte ușor își acumula bugetul, în mare parte, din taxa pe valoare adăugată de la vamă. Nimeni nu a depus efort considerabil pentru impulsionarea clasei de mijloc, pentru susținerea antreprenorialului și pentru schimbarea paradigmei economice, lucru care este foarte greu de realizat atunci când economia crește parazitar anual între 3% și 5%. Orice guvernare s-ar fi simțit confortabil atunci când știe că în anii în care urmează de aflare la guvernare există această stabilitate prin injecții valutare stabile.
Republica Moldova permanent s-a confruntat cu fenomenul surplusului valutar, lucru care nu este caracteristic, de exemplu, pentru economia ucraineană sau belarusă. Banca Națională în toți acești ani nici nu depunea efort, valuta venea singură în conturi. Prin miracol, dacă ar fi existat un guvern care ar fi fost cu adevărat cointeresat să dezvolte antreprenoriatul, să dezvolte clasa de mijloc, să mute în fiecare an 5-7%, ca un obiectiv realistic, din punctul meu de vedere, să mute pe spinarea acestei clase de mijloc responsabilitatea pentru economie, am fi avut și o economie mult mai diversificată, dar în 10 ani am fi avut 70% deja de transformări esențiale. Asta ar fi însemnat și persoane mult mai libere, mult mai influente în societate.
Clasa de mijloc de fapt este motorul oricărei societăți. Nu am admis din diferite motivații apariția acestei clase. Nici guvernarea nu era foarte cointeresată, pentru că atunci ar fi făcut competiție anumitor centre de influență, dar nici societatea care nu vroia să facă acest pas, predominantă fiind abordarea sau dorința de a fi salariat sau angajat”.
Europa Liberă: Ca impact, totuși, ritmul creșterii prețurilor va afecta pătura de jos...
Roman Chircă: „În inflație săracii devin mai săraci, bogații – mai bogați”.
Europa Liberă: Care ar fi soluțiile, să zicem, pe termen scurt? Ce ar trebui să facă acest stat în derivă pentru a proteja categoria de persoane care va avea cel mai mult de suferit?
Roman Chircă: „În primul rând, revizuirea politicii bugetar-fiscale, care ar trebui să prevadă anumite compensații pentru păturile social-vulnerabile. Nu doar din considerente morale, dar este și o acțiune care este și convenabilă, pentru că prin menținerea acestor subvenții către pături largi ale populației se menține cererea agregată pe piața de producție. Odată ce se menține cererea, se poate asigura un nivel de import constat de mărfuri care este baza plăților bugetare. Astfel se poate de menținut economie. Dar este o soluție temporară, poate fi până la un an de zile, deci nu poate fi perpetuată veșnic această subvenționare. Cred că este absurd pentru societatea noastră să avem cetățeni care au de făcut plăți la servicii mai mari decât veniturile. Acest lucru trebuie să fie eradicat primul”.
Europa Liberă: Dar are astăzi statul resurse ca să ajusteze pensiile?
„Cred că da. Există fonduri gestionate dubios, surse importante, și bugetul nostru a ajuns la un nivel de 27 de miliarde de lei, o sumă-record pentru Republica Moldova, care poate fi optimizată, pentru că era un buget de coaliție, care ținea cont de paritatea intereselor componentelor coaliției, și vreau să vă spun că pe departe era unul optimizat, era bazat mai degrabă pe principiul 100 de milioane ție și 100 de milioane mie. Cheltuieli inutile, multe programe false, pot fi ajustate, optimizate pentru un buget de austeritate”.
