Europa Liberă: Pentru început aș vrea să ne spuneți dacă Republica Moldova a înregistrat în 2015 anumite realizări la capitolul drepturile omului și, dacă sunt, care-s acestea?
Cornelia Cozonac: „Au fost anumite succese la capitolul drepturile omului în acest an. Chiar la începutul anului a fost numit avocatul poporului, era o restanță din anul precedent, doar că avocatul poporului pe parcursul anului nu a fost atât de prezent cu cazuri relevante. Au fost create mai multe servicii pentru categoriile vulnerabile, cum ar fi copiii cu dizabilități. Chiar la sfârșitul anului Guvernul a aprobat un regulament cadru pentru crearea unui serviciu de asistență a victimelor traficului de persoane. Victimele vor putea primi o consiliere. E o realizare pentru că anii anteriori, victimele traficului de persoane nu erau consiliate, doar organizațiile neguvernamentale acordau asistență acestor categorii de persoane. Anul acesta Guvernul a instituit mai multe servicii și asta este o realizare. Este adevărat că o mare parte a serviciilor pentru categoriile sociale vulnerabile sunt susținute de organizații neguvernamentale, iar statul deocamdată nu contactează societatea civilă pentru a oferi aceste servicii.”
Europa Liberă: Pe lângă realizări, aș vrea să ne spuneți care au fost cele mai încălcate drepturi în Republica Moldova?
Cornelia Cozonac: „Sunt multe drepturi încălcate. Sunt multe categorii de persoane vulnerabile care nu-și pot apăra drepturile. Din păcate, aceste probleme continuă să persiste și au fost și în anul 2015 destul de accentuate. Rămân vulnerabili copiii din familiile sărace și, în general, este o problemă sărăcia în Republica Moldova.
Furtul din bănci care a generat ulterior devalorizarea valutei naționale și creșterea prețurilor, a lovit drastic în familiile sărace, în familiile bugetarilor, pentru că dacă înainte bugetarii primeau un salariu de 200 de euro, ne-am trezit anul acesta că salariul este de o sută de euro, iar puterea de cumpărare a scăzut drastic. Am descoperit anul acesta cazuri de încălcare a drepturilor angajaților. Am constatat că foarte multe întreprinderi care au intrat în procesul de insolvabilitate nu au ținut cont de drepturile salariaților.
Salariații s-au trezit pe drumuri. Au rămas să-și caute singuri dreptatea, cu salarii restante de la șase luni până la doi ani de zile. Sunt sute de angajați care și acum sunt pe drumuri, și nu au fost repuși în drepturile lor, chiar dacă au decizii favorabile ale instanțelor de judecată. Am descoperit și situații în care în anumite întreprinderi care ajung într-o stare deplorabilă din cauza datoriilor sau a unor procese de judecată, oamenii se trezesc la fel că primesc salariile cu întârziere, nu le sunt plătite alte adaosuri la salarii și chiar nu au acces la serviciile medicale, pentru că întreprinderea nu achită plățile pentru fondul social sau pentru asigurarea în sănătate, astfel suferă angajații.
Mai nou avem cazurile celor trei bănci care au intrat în insolvabilitate, Banca de Economii, Banca Socială și Unibank. La fel și în aceste trei cazuri au rămas pe drumuri trei mii de persoane. Am constatat că autoritățile practic nu au avut grijă ca aceste persoane să-și ridice salariile sau să primească adaosurile necesare.
Anul acesta, opinia publică a fost bulversată de cazul copiilor cu dizabilități din internatul de la Orhei. Anul acesta, situația de acolo a „explodat”, chiar și opinia publică a constatat că micuții de acolo sunt ținuți în situații destul de inumane, că nu au condițiile necesare, cărucioarele necesare pentru a fi scoși să vadă lumina zilei. Se pare că autoritățile au intervenit cu anumite schimbări. De fapt, este o situație caracteristică și pentru alte internate din Republica Moldova, unde copiii sunt ținuți în condiții inumane. Sunt și azilurile de bătrâni unde oamenii țintuiți la pat nu pot vedea lumina zilei. Aici autoritățile ar trebui să lucreze mai intens pentru a proteja drepturile acestor persoane.”
Europa Liberă: Iată înregistrăm o serie de încălcări a drepturilor omului, cine le face dreptate acestor oameni?
Cornelia Cozonac: „Din păcate, nici calea justiției, care este una din puţinele căi de revendicare a drepturilor, nu este una ușoară. Pentru persoanele care ajung în situația să-și apere drepturile, am constatat anul acesta multe cazuri în care oamenii nedreptățiți au ajuns în procese de judecată și în mare parte nici nu au reușit să-și facă dreptate, chiar dacă au avut apărători. Alții sunt nevoiți să meargă în procesul de judecată ani la rând pentru a obține dreptatea. Alții se dezamăgesc pe drum și lasă mâinile în jos, în timp ce constată că atunci când ajungi într-un proces de judecată rămâi singur, cu probleme, trebuie să-ți aperi drepturile și nu întotdeauna ai suficiente cunoștințe și capacități, și nu întotdeauna apărătorii sunt suficient de pregătiți ca să apere drepturile persoanelor.”
Europa Liberă: În același context, Republica Moldova continuă să piardă dosare la CEDO, în ce măsură oamenii sunt îndreptățiți acolo?
Cornelia Cozonac: „La CEDO anul acesta au fost mai multe cazuri în care Republica Moldova a fost condamnată. Din păcate, au fost condamnări repetate pe cazuri similare din anii precedenți. Au fost cazuri în care CEDO a condamnat Republica Moldova pentru condițiile din penitenciare în care sunt ținuți deținuții. Deja există foarte multe dosare pierdute de Republica Moldova și suma prejudiciului care este destul de mare acoperă deja suma necesară pentru construirea unui penitenciar nou, cu condiții normale, adecvate pentru deținuții care sunt acolo. Deocamdată, autoritățile nu se grăbesc, deși au promis să construiască acest penitenciar și ca Moldova să nu piardă dosare la CEDO. Asta pentru că fiecare deținut din Republica Moldova ar putea să meargă cu o cerere la CEDO, pentru că în toate penitenciarele situația este deplorabilă.
Au mai fost alte decizii ale CEDO care vizau accesul la justiție, care este încălcat în Republica Moldova, dreptul la viață privată și accesul la un proces echitabil în justiție. Chiar zilele trecute CEDO a emis o decizie, ultima din acest an, prin care condamnă Republica Moldova pentru cazul unui cetățean din Cahul. Persoana dată a fost reținută și judecată pentru fapte pe care nu le-a săvârșit. A fost ținut în penitenciar trei ani de zile. A reușit să dovedească că nu este vinovat și a fost îndreptățit de CEDO.”
Europa Liberă: Republica Moldova continuă să plătească și pentru dosarele în care drepturile omului au fost încălcate în regiunea transnistreană, zonă necontrolată de autoritățile de la Chișinău. În 2015 au mai fost asemenea cazuri?
Cornelia Cozonac: „În regiunea transnistreană continuă să fie încălcate drepturile omului și, în acest an, de fapt, au fost multe cazuri de încălcare a drepturilor omului. Acolo la fel persoanele sunt arestate, sunt ținute în penitenciare, unde sunt maltratate. Anul acesta, și apărătorii drepturilor omului nu au avut acces în regiunea transnistreană. De exemplu, reprezentanților Promo-Lex, organizație care se ocupă de apărarea drepturilor omului și de monitorizarea cazurilor de încălcare a drepturilor omului în regiunea transnistreană, în acest an li s-a stabilit o interdicție, deci nici ei nu mai au acces în această regiune. Din păcate, există puține monitorizări a situației din regiune, a cazurilor concrete. Oamenii vin și se plâng, inclusiv presei, și centrului nostru de investigații. Vin persoane de acolo cu cazuri foarte grave, ei aproape că nu-și pot apăra drepturile. Chiar dacă există în partea dreaptă a Nistrului instanțe specializate pentru regiunea transnistreană și organe de drept, procuraturi care ar trebui să investigheze cazurile de încălcare a drepturilor omului în regiunea transnistreană, ei nu pot opera cercetări în regiune. Deci, dosarele care sunt pornite pe persoane care încalcă drepturile omului în regiunea transnistreană nu sunt finalizate.”
Europa Liberă: Acum vreau să vorbim puțin despre dosarul din aprilie 2009. Deși au trecut șase ani de atunci, continuăm să discutăm despre acele evenimente și să căutăm vinovați. În 2015 am găsit vreun vinovat pentru acele evenimente?
Cornelia Cozonac: „Din păcate, anul 2015 a marcat și în acest sens de niște eșecuri. Autoritățile judiciare au achitat anumite persoane care se fac vinovate de situația din aprilie 2009. De exemplu, chiar la sfârșitul acestui an, fostul ministru de interne Papuc, și fostul comisar al municipiului Chișinău, Vladimir Botnari, care au ordonat atunci în aprilie 2009 polițiștilor să maltrateze tinerii, să efectueze tot felul de arestări despre care știm... cum tinerii care au fost duși în comisariatele de poliție au fost bătuți și judecați fără ca cineva să le apere drepturile. Până la urmă, vedem că acești tineri nu mai ajung să fie îndreptățiți pentru că autoritățile nu au reușit să dovedească vinovații pentru acele evenimente. Chiar dacă au fost pornite niște procese, vedem că s-au finalizat cu niște achitări.”
Europa Liberă: Care ar fi provocările pentru autorități în anul 2016 la capitolul drepturile omului?
Cornelia Cozonac: „Cred că pentru anul care vine important este ca autoritățile să se concentreze pe grupurile vulnerabile, pe familiile sărace, pe bătrâni, copii, care sunt cei mai vulnerabili în anumite situații de criză și să asigure condiții normale de trai, servicii, ca să-i ajute pe acești oameni să se descurce. Cred că ar trebui să se revadă salariile și pensiile, mărirea cărora este extrem de mică și nu permite un trai decent cu demnitate. Este foarte important accesul la justiție. Dacă vom avea o justiție care să funcționeze bine, cred că ar putea fi soluționate foarte multe probleme, pentru că este foarte important ca omul căruia i s-au încălcat drepturile, când ajunge în justiție, să poată să-și apere aceste drepturi. Anul acesta au fost multe cazuri când oamenii de afaceri s-au plâns pe situații problematice, la fel îngrădirea anumitor drepturi, și faptul că atunci când ajung în judecată nu reușesc să obțină dreptatea.”
