Ne-a părăsit, la 93 de ani, unul din cei mai populari actori francezi de teatru și film. Născut în 1922, Michel Galabru l-a avut profesor la Conservator pe marele Louis Jouvet. În 1950 a intrat la Comedia Franceză, unde a rămas șapte ani. A ales, apoi, să joace în teatrele private, unde a interpretat zeci de roluri, în comedii de bulevard, dar și în piese ale unor autori de prim rang, precum Marcel Pagnol (dramaturgul său favorit), Ionesco sau Jean Anouilh. A lucrat sub bagheta unor regizori reputați, un Jean Vilar, un Jérôme Savary, un Claude Santelli.
Începând cu 1951 a desfășurat o prodigioasă activitate cinematografică, jucând în peste 250 de filme și telefilme. Așa cum a mărturisit el însuși, nu avea tăria să refuze și a acceptat uneori roluri în producții de o calitate îndoielnică. A devenit celebru după 1964, o dată cu filmul Jandarmul din Saint-Tropez, primul dintr-o serie în care a făcut un cuplu de neuitat cu Louis de Funès. Dar măsura întreagă a uriașului său talent o va da, în 1975, într-un rol dramatic, în filmul lui Bertrand Tavernier, Judecătorul și asasinul, rol pentru care obține premiul César. Tavernier, de altfel, la aflarea veștii morții lui Galabru, n-a ezitat să-l numească „un actor genial”, care n-a avut întotdeauna, din păcate, rolurile pe care le-ar fi meritat.
În urmă cu trei decenii, Michel Galabru a cumpărat o sală aflată într-o stare jalnică, a renovat-o și a transformat-o într-un teatru ce îi poartă astăzi numele. Intenția sa a fost să încurajeze tinere talente – autori, regizori și interpreți. S-a consacrat, în ultima perioadă a vieții, și profesoratului, predând lecții de actorie și dovedindu-se, după mărturiile elevilor săi, un pedagog admirabil.
Nu în ultimul rând, impresionantă este longevitatea sa. La 90 de ani era la fel de activ, prezent pe scenă, la televiziune și în filme. Anul trecut juca într-o piesă autobiografică, punând în valoare registrul său preferat, acel amestec – marca Galabru – de umor, ironie și tandrețe. A întrerupt reprezentațiile în luna august, după moartea soției. N-a mai avut puterea să revină pe scenă. Ne rămâne amintirea unei figuri inconfundabile și a unei cariere exemplare.
