Reprezentanţii a „majorităţii absolute constituite în Parlament” au calificat, într-o declaraţie publică, drept neîntemeiate motivele invocate de preşedintele Nicolae Timofti pentru a respinge candidatul nominalizat la funcţia de prim-ministru, Vladimir Plahotniuc. Semnatarii declaraţiei au reafirmat „determinarea” pentru susținerea aceluiaşi candidat şi au cerut şefului statului să ţină cont „de voinţa exprimată de majoritatea absolută din Parlament şi să acţioneze în temeiul interesului național și al Legii Supreme”. Ce trebuie să înţelegem din acest aparent impas şi ce fel de deznodământ mai poate fi posibil potrivit literei şi spiritului Constituţiei?
O convorbire cu expertul constituţional Nicolae Osmochescu, doctor în drept şi profesor universitar.
Europa Liberă: Dle profesor, preşedintele Nicolae Timofti a respins candidatura nominalizată de majoritatea ad-hoc confirmată prin semnături și este vorba de Vladimir Plahotniuc. Şeful statului a invocat argumentele sale, considerate neîntemeiate de reprezentanţii respectivei majorităţi care şi-au reconfirmat candidatura şi care i-au cerut preşedintelui - cum s-a scris - să ţină cont „de voinţa exprimată de majoritatea absolută şi să acţioneze în temeiul interesului național și al Legii Supreme”. Din punctul de vedere al funcţionării mecanismelor constituţionale, unde se află acum situaţia?
Nicolae Osmochescu: „Din punctul de vedere al dreptului constituțional și al spiritului și buchiei Constituției, dar și al interpretărilor date de hotărârea Curții Constituționale la Constituție solicitate anul trecut în ceea ce ține de drepturile și de competența președintelui de a numi o candidatură la funcția de premier, președintele ieri a procedat absolut corect.
Aici trebuie de co-raportat două elemente de bază, prin hotărârea Curții Constituționale din data de 29 decembrie decretul președintelui de al înainta candidat la funcția de prim-ministru pe dl Sturza a fost recunoscută de Curtea Constituțională absolut constituțională. Mai departe în hotărâre este stipulat că, dacă va fi în Parlament organizată și formalizată printr-un document cu un caracter juridico-politic o majoritate absolută, adică 50 plus 1 din numărul deputaților, președintele va fi obligat să țină cont de această candidatură propusă de majoritate și să o înainteze pe ea.
Iată, ieri a fost înaintată de majoritatea această formalizată din 56 de deputați candidatura dlui Plahotniuc ca candidat la funcția prim-ministru. După examinarea candidaturii președintele a anunțat că nu va propune această candidatură din două motive făcând referințe din nou la hotărârile Curții Constituționale. Prima hotărâre este cea din 22 aprilie din anul 2013 când Curtea Constituțională a recunoscut, a considerat ne constituțional decretul președintelui Timofti când acesta a înaintat candidatura fostului prim-ministru dl Filat care a fost eliberat din funcție în bază de suspiciuni de corupție. Atunci, Curtea a statuat, a dat în hotărârea sa următoarea interpretațiune care este o normă obligatorie pentru toți, inclusiv pentru președinte.
Curtea a statuat că orice mandat politic trebuie să se bazeze pe standarde ridicate în materie de integritate și este contrar principiului statului de drept de a numi în funcție de conducere a persoanelor asupra cărora planează dubii de integritate. Deci, au fost foarte clar stipulat aceste două momente.
Iată, președintele a evocat această stipulare, această interpretare, și a demonstrat că asupra persoanei lui Plahotniuc în multe cazuri planează suspiciunea de a fi o persoană lipsită de integritate. Mai mult de cât atât, în calitate de argument juridic s-a adus hotărârea Parlamentului din 15 februarie același an 2013, când dl Plahotniuc prin hotărârea de Parlament a fost eliberat din funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova fiind acuzat de implicări în activități ilegale care prejudiciază serios imaginea Parlamentului Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Totuși, dle Osmochescu, iată uitați-vă, aceste argumente au fost invocate de președinte, majoritatea a zis că nu sunt argumente întemeiate. Și avem următoarea situație - cuvântul Preşedintelui împotriva cuvântului „majorităţii absolute”. Cine poate judeca câtă dreptate are o parte şi cealaltă?
Nicolae Osmochescu: „Eu consider că argumentele aduse de președinte sunt absolut întemeiate și strict sunt deduse din hotărârea Curții Constituționale și a Parlamentului.”
Europa Liberă: S-ar putea să fie așa, dar dacă majoritatea va considera altfel și va vrea să-l sancționeze pe președinte, cum ar putea evolua situația?
Nicolae Osmochescu: „Nicicum, în fond, nu ar putea să-l sancționeze. Dacă acea majoritate va propune astăzi din nou aceeași candidatură președintelui, chiar din punct de vedere de acum nu doar juridico-politic, dar chiar și moral ar fi absolut imoral ca ieri să respingi candidatura în baza și în temeiul acuzărilor aduse și spuse de mine numai ce și astăzi să fie de acord cu ea. El din nou va respinge această candidatură și atât.”
Europa Liberă: Și majoritatea s-ar putea adresa unde?
Nicolae Osmochescu: „Majoritatea nu poate să se adrese nicăieri. Doar dacă, din nou teoretic vorbim, ar putea iniția procedura de impeachment față de președintele Republicii Moldova care este o procedură destul de serioasă, dar și complicată și este nevoie de un anumit număr de voturi ca președintele să poată fi demis din funcție după o procedură specială.”
Europa Liberă: Dar această declarație pe care au semnat-o reprezentații majorității absolute în Parlament prin care se reafirmă sprijinul pentru candidatul nominalizat înseamnă că a fost declanșat deja mecanismul constituțional, înseamnă prezentarea oficială a candidatului pe care îl vede această majoritate sau e o simplă declarație deocamdată?
Nicolae Osmochescu: „Eu cred că e o simplă declarație. Declarația asta trebuie să fie făcută oficial. Considerăm că e început de proces de propunere a candidaturii când e propus la întâlnirile oficiale cu președintele. Până când asta e doar o declarație de presă. Încă odată repet, chiar dacă ei vor încerca să inițieze procedura de impeachment a președintelui, asta este o procedură complicată și toată lumea cunoaște că președintele poate fi demis de către Parlament de un număr de vot calificat și nu cu 3/5 cum este ales, dar cu 2/3 din numărul deputați aleși, adică cu un număr de 2/3 care poate adopta legi constituționale și asta este practic imposibil. Toată practica a demonstrat că 2/3 nu a fost posibil să fie acumulate nici într-o variantă și sper că nici în cazul dat.”
Europa Liberă: Adică câte voturi?
Nicolae Osmochescu: „2/3 asta-s 67 de voturi.”
Europa Liberă: Cu posibilitatea de sancționare sau ne sancționarea șefului statului parcă e limpede. Un candidat respins pentru că nu întruneşte criteriile de integritate - este explicabil. Dar ce fel de consecinţe poate suporta, de exemplu, o majoritate constituită ad-hoc sau un partid, pentru că nominalizează un candidat apriori conceput ca aflându-se sub suspiciuni de corupţie sau sunt doar consecințe politice?
Nicolae Osmochescu: „Pentru ei niciun fel de consecințe, sunt doar consecințe politice. Eu, de exemplu, tot timpul am fost de părerea că dacă o majoritate parlamentară se formalizează așa ad-hoc cum ăștia doar pentru a susține o presupusă candidatură care va fi prezentată în numele lor, dar de cineva dintr-un partid, pentru că nu toți fac parte dintr-un partid, are în primul rând un caracter ad-hoc, dar în al doilea rând ei în declarații s-au arătat disponibilitatea lor să voteze. În opinia mea și asta este corect, orice document care este semnat de o persoană sau de alta trebuie să prevadă nu doar drepturile tale, în special în raportul Parlament-președinte, Parlament-Guvern, dar și responsabilitățile care tu ți le asumi semnând un document, votând un document.”
Europa Liberă: Dacă majoritatea insistă cu același candidat, iar președintele cum ați spus și Dvs. nu are cum să accepte această candidatură, ce va însemna acest lucru?
Nicolae Osmochescu: „Asta va însemna că ei trebuie să se conformeze cu această situație, să se consulte între ei și să propună o candidatură care va fi agreată de președinte. Nu neapărat agreată moral, dar e suficient ca președintele să nu aibă pretenții întemeiate privind integritatea acestei persoane.”
Europa Liberă: Dar președintele poate dizolva și Parlamentul în urma acestei a doua tentativă.
Nicolae Osmochescu: „Dacă până pe data de 29 ianuarie nu se investește un nou Guvern președintele nu doar că poate, dar este obligat prin hotărârea Curții Constituționale din luna noiembrie anul trecut să dizolve Parlamentul. Indiferent de aceea că dizolvarea Parlamentului se suprapune acelor ultimele șase luni de exercitare a mandatului de președinte, în care conform art. 85 al Constituției Parlamentul nu poate fi dizolvat. Dar Curtea a spus că în așa caz pentru a nu permanentiza existența și funcționarea unui Guvern în exercițiu cu funcții limitate, președintele nu doar că poate, dar este obligat să dizolve Parlamentul.”
Europa Liberă: Ce deznodământ întrevedeți Dvs. acestui conflict inedit în istoria Republicii Moldova?
Nicolae Osmochescu: „Într-adevăr este un conflict absolut inedit specific pentru țara noastră din păcate. Nu am întâlnit așa situații, nu au fost create în niciunul din statele fost-socialiste, post-sovietice, dacă nu luăm în vedere cele două sau trei încercări de al detrona pe dl Băsescu din funcția de președinte al României când era în contradicții de astea nereglementate între Parlament - președinte, Parlament-Guvern. Este o situație inedită. Un deznodământ care poate fi și el ar trebuie să fie logic - ăștia 56 de deputați cu toată principialitatea lor, care mai mult trece la o altă categorie decât principialitate - încăpăținare, trebuie să conformeze cu ceea a făcut președintele și să încerce, dacă într-adevăr vor să salveze situația, să propună o candidatură care va trece cu succes acea sită care o are în mâinile sale președintele. Pentru ca să fie de acord sau să nu fie de acord cu o candidatură propusă de majoritate la funcția de prim-ministru este un drept constituțional suveran al președintelui.”
